A 23-a ediţie a competiţiei corale internaţionale Bela Bartok s-a ţinut anul acesta ca şi ediţiile precedente în oraşul Debrecen, Ungaria. Tema concursului a fost promovarea muzicii contemporane, a compozitorilor contemporani şi aptitudinile formaţiilor corale în abordarea repertoriului contemporan.
Ca şi acum doi ani, România a fost reprezentată de corul DaCapo din Bucureşti condus de dirijorul şi compozitorul Grigore Cudalbu. Ediţia din acest an s-a bucurat de participarea a numeroase formaţii corale din tări precum: Argentina, Filipine, Brazilia, Canada, Danemarca, Suedia, Polonia, Norvegia, Ucraina, Japonia, Grecia, Georgia şi bineînţeles Ungaria. A fost o experienţă deosebită pentru că pe lângă participarea la un astfel de festival te poţi întoarce acasă cu noi informaţii acumulate din muzica corală. Ce tendinţe urmează compozitorii din diverse tări, ce tehnici de cânt sunt abordate în piesele corale şi multe alte lucruri printre care şi schimbul de partituri, ilegal de altfel 🙂 Ca fiecare să-şi facă o părere mai bună despre ce s-a întâmplat acolo o să postez mai jos nişte filmuleţe făcute în timpul concursului. De departe, formaţiile din Filipine au demonstrat nivelul înalt la care se află şi posibilitatea interpretării oricărui gen de repertoriu. Sincer să fiu, nu cred sa fi auzit vreodata o formaţie corală care să mă impresioneze atât de mult de la primele acorduri. O sonoritate compacta şi un sunet cald relaxant cu o intonaţie perfectă, fără falsuri şi plăcerea de a cânta. Mi-a fost dat să ascult cea mai placută partidă de bas, atât de bine inchegată încât credeai că asculţi un cd masterizat. Şi simţeai acest lucru şi după ce venea următoarea formaţie din concurs şi ascultai o sonoritate corală cu care eşti obişnuit până acum, cu o intonaţie buna, nuanţe şi tot ce vrei, mai puţin culoarea sunetului. Din păcate filipinezii (căci au participat 2 coruri din această ţară) nu au reuşit să impresioneze atât de mult juriul, juriul de altfel fiind de o foarte proastă calitate, având în vedere că la un concurs de asemenea factură s-a pus mai mult accentul pe spectacol decât pe dificultatea pieselor iar în momentul în care vezi că membrii juriului aplaudă formaţiile intrate în concurs începi să-ţi pui semne de întrebare… Dar până să ascultaţi ceva din concurs va las sa vedeţi imagini dintr-un orăşel foarte frumos numit Debrecen.
asta e maşinuţa poştei. foarte simpatică, goneşte prin orăşel pentru livrări.
ca în orice alt oraş european care se respectă, bicicliştii sunt prezenţi peste tot, asta contribuind şi la liniştea minunată pe care acest oraş o oferă.
imagini din piaţa centrală.
Debrecen-ul nu este un oraş perfect. are şi părţile lui proaste. pe la periferie cel puţin este destul de murdar, iar praful e prezent şi el. cerşetori şi beţivi există dar inofensivi. dar centrul este în perfectă stare şi foarte curat. poţi oricând savura o băutură la o terasă fără să te umpli de noxe sau praf.
mai jos urmează imagini din festivitatea de deschidere a concursului.
dirijoarea Anna Tabita Abeleda-Piquero de la University of the East Chorale din Filipine în planul dreapta, o persoană care te duce cu gândul la un vrăjitor care îşi prepară poţiunile pentru a scoate nişte sonorităţi impresionante din formaţia corală.
o zână oferind un pic de magie membrilor corului Maria Choir din Suedia. oamenii aceştia sunt plini de poveşti, mai ales în repertoriul ales pe care o să-l ascultaţi mai jos.
o zână oferind un pic de magie membrilor corului Maria Choir din Suedia. oamenii aceştia sunt plini de poveşti, mai ales în repertoriul ales pe care o să-l ascultaţi mai jos.
prezenţa corului DaCapo la festivitatea de deschidere a concursului Bela Bartok.
spre deosebire de acum doi ani când după ora 10 seara toată lumea era la culcare în Debrecen, acum centrul oraşului are numeroase terase care te invită să savurezi diverse produse de patiserie specifice zonei şi să te relaxezi după ziua de concurs.
chiar dacă pare pustiu, oraşul e plin de viaţă seara dar întru-un mod civilizat şi plăcut. în special la terase unde poţi vorbi liniştit cu prietenii fără să urli deoarece nu te deranjează nici o muzică. se pare că doar la noi oriunde te duci trebuie sa te simţi constant ca în discotecă.
un magazin cu obiecte decorative de interior a cărui vitrină m-a atras foarte mult.
mai sus, opera din Debrecen. mai jos, imagini din concertele în are liber la secţiunea folclor.
unele dintre formaţiile intrate în concurs.
Erkel Ferenc Mixed Choir din Ungaria
Coral Brasilia din Brazilia normal.
Maria Choir din Suedia, după părerea mea cel mai bun cor dacă e să luăm în calcul repertoriul foarte bine ales şi diferitele moduri de intonaţie şi cânt. au obţinut poziţia a doua în cadrul secţiunii cor mixt.
Rising Star of Abkhazia din Georgia. da, chiar sună la fel cum arată. dar să nu fim răi deoarece au impresionat foarte mult cu o poveste legată de război şi durere ei fiind în realitate extrem de necivilizaţi. parcă mai rău ca noi 🙂
University of the Philippines Singing Ambassadors din Filipine, una dintre cele mai bune formaţii corale ascultate până acum. au câştigat premiul I la secţiunea cor mixt şi locul 3 la secţiunea cor de cameră şi stând de vorba cu ei am aflat că sunt amatori şi nu ştiu note. la fel ca şi colegii sound-işti. e, uite că se poate şi la nivelul ăsta.
University Choir from Mendoza of the UNCuyo din Argentina a câştigat locul I la secţiunea cor de cameră şi marele premiu Grand Prix Bela Bartok. Nu că sunt rău, dar cred ca au avut un mare noroc cu un juriu slab si cu oboseala care şi-a spus cuvântul la celelalte două formaţii corale din Filipine.
University of East Chorale din Filipine a făcut o impresie foarte bună şi a câştigat locul al doilea la secţiunea cor de cameră poate doar dintr-o greşeală când s-a luat tonul greşit la piesa impusă.
a doua seara de folclor am fost impresionaţi de programul oferit de cei din filipine în special.
ambasadorii din filipine alături de dirijor (în plan stânga, cămaşă vişinie), oameni de o bucurie nemăsurată şi extrem de talentaţi. cu siguranţă că am avut ce învăţa de la ei.
compozitorul român Adrian Pop a făcut parte din unul dintre juriile competiţiei.
mai sus, opera din Debrecen. mai jos, imagini din concertele în are liber la secţiunea folclor.
unele dintre formaţiile intrate în concurs.
Erkel Ferenc Mixed Choir din Ungaria
Coral Brasilia din Brazilia normal.
Maria Choir din Suedia, după părerea mea cel mai bun cor dacă e să luăm în calcul repertoriul foarte bine ales şi diferitele moduri de intonaţie şi cânt. au obţinut poziţia a doua în cadrul secţiunii cor mixt.
Rising Star of Abkhazia din Georgia. da, chiar sună la fel cum arată. dar să nu fim răi deoarece au impresionat foarte mult cu o poveste legată de război şi durere ei fiind în realitate extrem de necivilizaţi. parcă mai rău ca noi 🙂
University of the Philippines Singing Ambassadors din Filipine, una dintre cele mai bune formaţii corale ascultate până acum. au câştigat premiul I la secţiunea cor mixt şi locul 3 la secţiunea cor de cameră şi stând de vorba cu ei am aflat că sunt amatori şi nu ştiu note. la fel ca şi colegii sound-işti. e, uite că se poate şi la nivelul ăsta.
University Choir from Mendoza of the UNCuyo din Argentina a câştigat locul I la secţiunea cor de cameră şi marele premiu Grand Prix Bela Bartok. Nu că sunt rău, dar cred ca au avut un mare noroc cu un juriu slab si cu oboseala care şi-a spus cuvântul la celelalte două formaţii corale din Filipine.
University of East Chorale din Filipine a făcut o impresie foarte bună şi a câştigat locul al doilea la secţiunea cor de cameră poate doar dintr-o greşeală când s-a luat tonul greşit la piesa impusă.
a doua seara de folclor am fost impresionaţi de programul oferit de cei din filipine în special.
ambasadorii din filipine alături de dirijor (în plan stânga, cămaşă vişinie), oameni de o bucurie nemăsurată şi extrem de talentaţi. cu siguranţă că am avut ce învăţa de la ei.
compozitorul român Adrian Pop a făcut parte din unul dintre juriile competiţiei.
imagini din centrul Kolcsey, unde s-a desfăşurat concursul. un centru destul de impresionant pentru un oraş de dimensiuni mici.
chiar dacă nu ajungi la acest concurs poţi oricând vizita cu plăcere Debrecen-ul pentru că în timpul anului se întâmplă foarte multe alte evenimente si festivaluri de muzică. e un oraş frumos care merită vizitat şi de ce nu, poate chiar zăbovit câteva zile. eu m-aş întoarce de câte ori aş avea ocazia poate numai pentru liniştea şi curăţenia din centrul oraşului.
Poate vă întrebaţi totuşi ce am făcut noi românii la concurs. Păi din păcate mai nimic, nereuşind să ne calificăm pentru finală. Repertoriul ales a fost unul cu o dificultate destul de ridicată creând probleme grave de intonaţie şi sincronizare în formulă. Poate dacă am fi mers din start cu “Şi alte variaţiuni pe tema Chindiei” am fi avut mai mult succes, deoarece cum spuneam mai sus, juriul a mers mai mult pe spectacol decât pe tema concursului.
Finals – Chamber Choirs – University of the Philippines Singing Ambassadors
Finals – Mixed Choirs – The Maria Choir
Grand Prix – University Choir of Mendoza of the UNCuyo
Grand Prix – University of the Philippines Singing Ambassadors (surpriză pentru corul Sound)
"University of the Philippines Singing Ambassadors din Filipine, una dintre cele mai bune formaţii corale ascultate până acum. au câştigat premiul I la secţiunea cor mixt şi locul 3 la secţiunea cor de cameră şi stând de vorba cu ei am aflat că sunt amatori şi nu ştiu note. la fel ca şi colegii sound-işti. e, uite că se poate şi la nivelul ăsta."
Cei din sounD sint la alt nivel, mai jos? ei nu shtiu note? dak nu shtiu note sint la 1 nivel mai jos? ei sint amatori? dak sint asa, sint la 1 nivel mai jos? dak canta mai bine decat cei care sint notishti sint la 1 nivel mai jos? dak canta mai prost sint la 1 nivel mai jos? sintetzi in Sound? sintetzi amator? nu shtitzi note? sintetzi la 1 nivel mai jos? shtiti note? sintetzi la 1 nivel mai sus? de ce? sintetzi profesionist?
Destul de iritant presupun. Pai incep prin a spune ca desi am facut o facultate de muzica, baietii aia amatori din corul filipinezilor erau mai buni ca mine. Dar cand te duci la un concurs tre sa tii cont ca este o competitie. Si cei mai buni castiga, simplu. Acel cor daca era ascultat live intelegeai ca nu-i deloc de ajuns sa vii sa canti de placere cand ai tu chef si sa spui ca stii piese si ca esti tare. La ei e o chestie de educatie. Cam asa traiesc, pun suflet constant in ceea ce fac si muncesc din greu. Si rezultatul este pe masura. Cat am stat acolo nu i-am vazut o clipa plimbandu-se prin oras sau zacand pe la vreo terasa cu berea in mana. Pentru ca de fiecare data cand auzi un cor bun si afli totusi ca si ei sunt amatori si tot de doua ori pe saptamana repeta, parca iti pui intrebari de genul: Cum reusesc? Si parca iti vine sa te intrebi iar: Dar ce, noi nu putem? Eu zic ca am putea, dar mai trebuie sa lasam "berea" din mana 🙂 Parerea mea.