Kraftwerk Tour de Palace Hall

english version

Pe 12 iunie 2009 Kraftwerk a concertat pe scena Sălii Palatului din Bucureşti. Sunt sigur că mulţi dintre voi nu aţi mai auzit de această formaţie până acum dar prin intermediul acestui articol s-ar putea sa descoperiţi nişte lucruri destul de interesante legate de ea.

De exemplu, ştiaţi că ei au fost părinţii muzicii electronice? Ştiu că în ziua de azi muzica electronică poate fi confundată cu muzica house, cluburi de fiţe, fete uşuratice şi băjeţi cu ochelari de soare, dar la începuturi era altfel. Erau doar nişte tipi pe scenă şi nici unul dintre ei nu-şi arătau muşchii prin tricouri strâmte ci doar cabluri şi maşinării ciudate care scoteau nişte sunete incredibile.

Istoria a început în Dusseldorf. E anul 1970. Florian Schneider şi Ralf Hutter, studenţi amândoi la Conservatorul din Dusseldorf, s-au întâlnit la sfârşitul anilor 60 şi au început să experimenteze muzical cu ajutorul unor maşinării (magnetofoane, etc) ce produceau sunete şi zgomote. De fapt, ceea ce reuşiseră ei să facă atunci a fost să descopere veriga lipsă din relaţia om-maşină. Nu există o altă trupă de muzică electronică care poate să exemplifice mai bine această fuziune.
Cred că şi este cea mai bună reţetă pentru un concert de muzică electronică. Show-ul lor este extrem de simplu dar incredibil de futurist. Doar patru persoane în faţa a patru standuri subţiri cu patru laptop-uri având pe fundal un ecran imens pe care se proiectează imagini, animaţii, efecte 3d. Arată ca nişte roboţi dar de fapt sunt umani. Au chiar şi versuri recitate în stilu-i caracteristic de către Ralf Hutter şi de cele mai multe ori folosesc un vocoder pentru partea de voce.
Un vocoder e ca un instrument de pe un sintetizator (orgă electronică). Pur şi simplu selectezi acest instrument şi începi să cânţi la claviatură. Dar nu se întâmplă nimic şi asta pentru că acest “instrument” este de fapt conectat la un microfon. Trebuie doar să vorbeşti în microfon şi în timp ce faci asta timbrul vocii tale se va transforma în acel instrument (pattern). E chiar mişto şi super distractiv şi sunt sigur că aţi mai ascultat astfel de efecte sonore prin filme şi muzică.
Hai să ascultăm următorul exemplu din cadrul concertului de la Bucureşti – piesa Radioactivity. Ştiu că din punct de vedere calitativ, materialul e prost dar vă asigur ceva. Ce simţi atunci când auzi acea voce modificată e ceva ce-ţi taie respiraţia. Tot corpul îţi tremură când asculţi.


Aşadar, la începutul acelui clip aţi putut asculta cu uşurinţă acea voce modificată. Aceste efecte se pot aplica după înregistrare sau live. Cam asta poate să facă vocoderul. Şi posibilităţile sunt enorme. Dacă eşti un inginer de sunet pasionat şi talentat poţi să-ţi creezi propriile formule (patterns) încât vocea să-ţi sune exact cum îţi doreşti.

Adevărul este că Kraftwerk nu a folosit pur şi simplu instrumentele dintr-un sintetizator digital, preinstalate. Toate instrumentele lor erau analog şi şi-au creat propriile pattern-uri. Adică, atunci când vezi un tip care cânta la clapă, are deja salvate o grămadă de instrumente şi pur şi simplu şi le alege (precum pian, vioară, tobe, şamd). Poţi modifica instrumentul de pian să zicem, în mai multe moduri; poţi adăuga alte instrumente peste acel pian încât să sune mai diversificat dar e totuşi acelaşi pian. Eh, Kraftwerk şi-a creat propriul ton (sunet) de pian. Şi pentru asta trebuie să ai timp şi ceva cunoştinţe în domeniu.

Look-ul lor simplu şi imaginea minimală nu a fost amprenta lor de la începuturi. În prezent poţi instala şi pe cel mai mic laptop o sumedenie de programe de muzică şi instrumente VST (instrumente virtuale) şi patch-uri şi mai ştiu eu ce, apoi conectezi o claviatură la laptop şi gata, ţi-ai făcut setul. Dar acum vreo 30 de ani maşinăriile care erau în stare să scoată astfel de sunete erau imense şi luau foarte mult timp pentru a fi aranjate pe scenă în cazul unui concert. Era dificil să susţii un turneu în acea vreme.
Dar acum, aşa cum am mai spus, totul este mult mai simplificat şi parcă eşti martorul unei întâlniri de gradul III. Un alt exemplu din cadrul concertului ce prezintă visual-ul din spatele formaţiei. Fascinant!

Aşadar, care ar fi diferenţa între Kraftwerk şi alte formaţii de muzică electronică sau chiar genul house şi DJ-ii? Cred că ceea ce este mai atractiv la Kraftwerk faţă de alţii sunetul lor creat care l-au dus până la perfecţiune. Când te duci într-un club şi asculţi house, techno sau rave, ori ai acele sunete deranjante de bass penetrant si înfundat şi care inghite orice medii şi înalte sau acele synth-uri stridente şi deranjante ale trance-ului. Dar la Kraftwerk totul este perfect. Fiecare sunet este curat şi plăcut. Nu cred că în final ar fi cineva care să fie deranjat de muzica lor chiar dacă nu este un fan al genului. E o formaţie ce trebuie apreciată.

Unul dintre cele mai spectaculoase momente ale concertului a fost acel moment extrem de aşteptat de fani când membrii trupei s-au transformat în roboţi. Nu, nu e Transformers aşa cum ştim cu toţii, dar e la fel de fascinant ca filmul. Poate că atunci când veţi vedea următorul clip o să-i recunoaşteţi de la tv. Sunt cei patru roboţi cu feţe umane (de fapt, creaţi după chipurile membrilor din trupă) care cântă de la standuri şi făcând istoria “We are the robots”. Şi cred că asta e exact muzica compusă de roboţi dacă ar avea inteligenţă artificială.

Sper că am reuşit să vă trezesc interesul pentru acest gen de muzică şi că o să experimentaţi aşa ceva la un moment dat. Nu poţi să ştii niciodată dar s-ar putea ca în viitor, copiii şi nepoţii voştri să asculte muzica asta şi ar fi bine să vă obişnuiţi cu ea. Asta sau manelele. Depinde cum îi vom creşte. Dar fiţi atenţi, oamenii ăştia au pornit viitorul muzicii încă din anii 70. Şi acum suntem destul de aproape de acea lume a computerelor (Computer World) cu atâtea telefoane smartphone, televizoare cât mai subţiri (vă mai amintiţi de Astronaut?), computere din ce în ce mai performante şi bineînţeles tapet-uri virtuale în loc de ferestre reale.

Sunt foarte mulţumit că am participat la acest concert. O să mai fac asta dacă o să mai am ocazia. Şi sper să mai existe o nouă ocazie în care să concerteze în România.

Leave A Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.