Ieri a avut loc conferinta de presa a Festivalului si Concursului International “George Enescu”. Avand in vedere ca de-abia astept sa vina luna Septembrie din acest punct de vedere, am dat o fuga pana la Muzeul Enescu sa vad ce noutati pot sa aflu.
M-am asezat timid pe un scaun (de multe ori am intrat pe la concerte si spectacole fara bilet, asa ca mi-e teama sa nu vina cineva sa-mi ceara locul) si am asteptat cumintel sa inceapa conferinta. Dar n-a trecut prea mult timp si m-am trezit incojurat de “somoane” (a se citi somitati), dintre care un somon bine fumee, in persoana primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu.
Conferinta a fost sustinuta de Camelia Spataru, PR-ul Festivalului iar printre invitati s-au numarat Ioan Holender, Kelemen Hunor, Sorin Oprescu, Alexandru Lazescu, Demeter Andras si Horia Roman Patapievici.
“The Flying” Holender a inceput conferinta atunci cand a simtit dumnealui ca trebuie sa inceapa, fara a o mai astepta pe Camelia Spataru. Pe tonul sau baritonal, domnul Holender a ridicat pe buna dreptate in slavi Festivalul Enescu dar a facut dese aluzii la lipsa unui spatiu adecvat sustinerii acestui festival. Si cand spunea asta se indrepta cu interes catre ministrul Culturii, Kelemen Hunor.
Prin explicatiile date, domnul Kelemen Hunor a aratat ca este mai mult roman decat ungur desi eu l-am votat in speranta ca va fi mai mult ungur decat roman. Iar promisiunile dansului n-au nici o legatura cu o noua sala de concerte asa cum ne asteptam de multi ani – mai exact de cand a promis presedintele Basescu o noua sala de concerte la o editie anterioara a Festivalului – ci mai degraba au legatura tot cu Sala Palatului prin care se incearca o renovare propice pentru astfel de manifestari. Cum bine a completat directorul festivalului Ioan Holender, nu reusim decat sa facem Sala Palatului mai putin proasta decat este.
Trezit din aburii… primariei, Sorin Oprescu a luat cuvantul mai departe. Desi am fost asigurat de un reporter ca primarul nu este beat, ci doar asa e el, Sorin Oprescu e genul de om care se baga intr-o discutie neavand parca habar de subiect. Si-a inceput introducerea cu o usoara imitatie a celor spuse inainte de ceilalti participanti (suportul sau si al primariei fata de acest festival, bla bla bla, etc) iar apoi a inceput sa dea asigurari. Daca acest om isi cauta bisturiul in timpul operatiilor asa cum si-a cautat ieri cuvintele, mi-ar fi teama sa ma las pe mana lui. M-am simtit eu jenat de discursul unei persoane care reprezinta Capitala Romaniei. A incheiat apoteotic printr-o promisiune cum ca Bucurestiul va avea o “arena” destinata acestor evenimente. Ca ne-am saturat de “manele” si de “zbuciumatii” aia. O arena pentru ce? Pentru patinaj artistic, combinata alpina? N-am putut sa nu remarc expresia de consternare a lui Ioan Holender la auzul cuvantului “arena”. A fost un mic soc electric ce a trezit pe toata lumea.
Mai departe, reprezentantii Societatii Romane de Radiofuziune si de Televiziune au luat cuvantul dand cateva informatii importante. Radio-ul isi pune la dispozitie nou-renovata Sala a Radioului despre care multi am aflat ca a distrus si ultima farama de acustica pe care o mai avea. Nu-i nimic, apreciem ca Festivalul are loc si acolo. Televiziunea in schimb va promova evenimentul in urmatoarele luni asa cum a facut-o si pana acum. Chiar Ioan Holender a tinut sa mentioneze ca suntem cu adevarat norocosi pentru ca suntem singura tara in care televiziunea nationala transmite concerte integrale de la acest tip de festivaluri si a amintit aici de Austria care nu permite difuzarea lor pe post. Sa nu uitam ca TVR Cultural difuzeaza intr-adevar concertele din cadrul Festivalului Enescu si o va face si acum, dupa terminarea Festivalului.
Ultimul care a luat cuvantul a fost Presedintele ICR-ului Horia Roman Patapievici care a tinut si dumnealui sa remarce, ca toti ceilalti, transformarea acestui Festival intr-un adevarat brand de tara (oare n-a chemat-o nimeni pe duduia Udrea?). Daca pana acum nu eram priviti cu ochi buni, cu siguranta ca Festivalul ne ridica mult imaginea si-asa patata.
De fapt, cam toti cei invitati i-au masurat brandul lui Enescu. Cu siguranta ca vorbesc in necunostinta de cauza, dar nu stiu cati dintre cei prezenti pe scena au ajutat intr-adevar la recunoasterea pe plan international a Festivalului George Enescu. Cu siguranta ca Ioan Holender prin pozitia ocupata la Viena, a avut multe avantaje. Dar m-as mira sa aflu ca cineva dintr-un minister sau primarie ar fi miscat vreun deget in acest sens. Si totusi, aproape ca devine unul dintre cele mai bune festivaluri de acest gen din lume. Si ne putem da seama de asta daca stam sa ne uitam un pic pe agenda Festivalului si sa observam numarul foarte mare de formatii invitat.
Pe langa banii alocati de stat (aceeasi suma ca acum doi ani desi lucrurile s-au mai scumpit intre timp), Festivalul are nevoie clar si de niste sponsori seriosi. Si a reusit foarte bine si in acest sens. Au luat apoi cuvantul reprezentantii acestor sponsori si parteneri si cu asta am aflat ca Dacia Duster va fi masina oficiala a Festivalului. Se observa clar o tindere catre un suport cat mai autohton din partea sponsorilor, lucru care dovedeste si mai mult puterea acestui festival si imbogateste si mai mult imaginea sa peste hotare.
Dar sa trecem la lucruri mai serioase. Discursurile tragicomice au avut efectul lor dar n-am asteptat sa vad daca va vorbi cineva intr-adevar si despre Festival. Ioan Holender a mentionat ceva legat de deschiderea Festivalului cu prima Simfonie scrisa de Enescu si anume cea in Mi bemol major, Op. 13.
Inainte de a spune ceva si de programul Festivalului cred ca ar trebui totusi sa multumim intr-adevar cuiva. Si aici ma refer la Mihai Constantinescu si intregii echipe a Arteximului care ani la randul s-au luptat pentru a face din acest Festival ceea ce este astazi. Din cauza lor ne putem simti cu adevarat oameni. Singurul motiv pentru care suntem mandri si intram cu un zambet tamp ascuns, seara de seara, la concertele marilor orchestre ale lumii. De fapt cei mai mari artisti, formatii si orchestre ale lumii vin la noi acasa si nu noi la ei. Datorita lor, luna septembrie se transforma in ceva nemaipomenit de frumos chiar daca este construit pe baze, cum spunea Holender?, “ceuasistoiene”.
Deja observ ca avem “prieteni” ai Festivalului si in acest an ne vom revedea cu dirijori precum Valery Gergiev sau Zubin Mehta, precum si orchestre ca London Symphony Orchestra si multe altele. La Ateneu ne vom revedea cu Saint Martin in the Fields si cu Christian Zacharias. Iubitorii de opera se vor putea delecta si la aceasta editie cu Oedip de Enescu sau Lohengrin de Wagner. Din seria “World Music” amintesc de Amjad Ali Khan, Sarod care ne va incanta cu sonoritatile autentice indiene sau flamenco-ul plin de pasiune al Yasminei Levy.
Dar si formatiile romanesti vor participa la acest Festival ca si pana acum. Dintre cele mai indragite amintesc acum de Corul de Copii Radio dirijat de Voicu Popescu. In program apare sub bagheta dirijorului si corul Madrigal, o informatie destul de importanta dat fiind faptul ca Madrigalul si-a pierdut la inceput de acest an fondatorul si dirijorul.
Chiar daca in trecut Festivalul Enescu, prin organizatorii sai, mi-au oferit momente incredibile si sansa de a asculta formatii indragite precum Jordi Savall cu Hesperion XXI sau Yo-Yo Ma si The Silk Road Ensemble si sa nu mai spun de Swingle Singers, sunt absolut sigur ca si editia cu numarul XX ne va oferi tuturor o luna de muzica buna. Parca deja simt briza aia racoroasa a unei seri de septembrie si graba cu care incerc sa ajung la timp la Sala Palatului. Festivalul a crescut foarte mult si deja impune respect si sper ca si publicul roman sa o faca. E timpul ca si noi sa ne comportam adecvat si sa evoluam in acelasi pas rapid in care a evoluat si Festivalul. Dar lucruri care tin de atitudinea pe care trebuie s-o ai la un astfel de eveniment o sa discutam mai incolo. Inca imi distrug karma persoanele care nu stiu sa “manuiasca” un telefon mobil intr-o sala de concerte.
Ah, septembrie… Mai e ceva de-asteptat. Pana atunci va invit sa urmariti site-ul Festivalului unde puteti sa “rasfoiti” online programul.
