Weekend-ul acesta friguros și ploios și ninsos și soios sau cum mai vreți să-i mai spuneți n-a ținut fotografii în casă. Asta pentru că cei de la Nikoniști s-au gândit iar la o întâlnire, de data asta întinzându-se pe durata a trei zile. Până acum, duminicile erau savurate cu un ”croasant” și un suc de portocale la micuța cafenea de la etajul spațiului expozițional Dalles. De data aceasta însă lucrurile au evoluat spre bine. Dacă până acum aveam mici dificultăți în a ne găsi un loc sau a vedea plasma, acum aceste probleme au dispărut. Nikoniștii au ales pentru acest weekend spațiul de la parter, mai multe locuri, proiecție din videoproiector sau direct pe plasme.
Pe lângă aceste detalii logistice mult mai important a fost programul. Vineri a fost organizat vernisajul Expoziției Nikoniștilor ce a adunat la un loc fotografiile câștigătoare la concursurile organizate de Nikoniști.
Sâmbătă a avut loc un workshop susținut de fotograful italian Stefano Regazzoni în care și-a prezentat abordarea proprie a fotografiei de peisaj. Ok, poate nu a fost un workshop în adevăratul sens al cuvântului ci mai mult o prezentare a portofoliului fotografului care pot spune că este interesant dar nu chiar pe gustul meu. Dacă îi privești fotografiile s-ar putea să nu te miște chiar atât de mult, să ți se pară cel mult interesante deși se depune multă timp și multă muncă în ele.
La secțiunea întrebări din partea publicului mai aveam puțin și răspundeam eu în locul fotografului, din disperare. Cam 70% din întrebări au avut legătură cu folosirea Photoshop-ului în fotografie. Și nu mă refer la întrebări legate de ajustarea contrastului sau al culorilor, ci întrebări legate de anumite filtre și tehnici despre care fotograful nu avea habar. Și spun asta pentru că îți dai seama din fotografiile sale că acel om chiar nu are de ce să folosească Photoshop-ul intens. Ba chiar el a menționat că folosește foarte rar aplicația software. Dar asta mi-a demonstrat încă odată că românii, indiferent de ce aparatură foto folosesc sau ce gen de fotografie abordează, cunosc mai bine Photoshop-ul decât tehnicile de bază ale fotografiei. Folosirea constantă a Photoshop-ului n-o găsesc utilă decât în cazurile fotografiei de revistă sau în cazul unor proiecte mai elaborate care cer niște efecte speciale deloc ascunse. Nu mai vorbesc de faptul că pentru cei din afară probabil că părem destul de înstăriți deși ne plângem că suntem săraci. Adică toți știm să folosim Photoshop-ul iar pentru asta am avut nevoie să cumpărăm programul, nu? Că doar nu l-am downloadat de pe torente?
În ultima zi chiar s-a organizat un workshop în adevăratul sens al cuvântului. Poate și cel mai interesant de altfel, fotograful Sebastian Enache alături de specialiștii în hairdressing, make-up și styling au prezentat o ședință foto pentru coperta revistei Look, material ce o să apară în numărul din aprilie al revistei.
Totul a pornit de la zero încât să înțelegi cât mai bine ce înseamnă o ședință foto pentru o copertă de revistă. Ceea ce a fost într-adevăr interesant e să observi cât de mult se schimbă un model din momentul în care intră în studio și până ajunge pe coperta revistei. Modelul Gabriela Iliescu, o tipă care n-am înțeles cum de a rezistat în cancerul ăla din sala Dalles, a trecut prin adevărate transformări începând de la machiaj până la coafură. Și toate astea au fost făcute știind foarte bine cum vor da în imaginea finală. Sper totuși ca întregul workshop să fi fost înregistrat și să fie pus la dispoziție de către Nikoniști pentru că multe informații s-au pierdut pe drum.
Și spun asta pentru că n-am înțeles cât de mulți au venit acolo pentru workshop sau doar pur și simplu să fotografieze în demență un model. Mai toți cei prezenți în sală s-au înghesuit în față pentru a prinde nu un cadru, ci zeci de cadre cu modelul. Totul s-a cam transformat într-o vânătoare de imagini comparabilă cu atmosfera de la Eroshow unde pot înțelege dorința arzătoare de a te apropia de model cât mai mult, dar nu și aici.
Fotograful a încercat să-și facă treaba printre toți ceilalți participanți și a continuat cu explicațiile legate de ședința foto deși cred că puțini au fost cei atenți. Fotografiile au fost proiectate în timp real pe plasme pentru a vedea rezultatul imediat și vă spun sincer că nu vreți să vedeți ce fotografii ”nesimțite” ies cu un Nikon D3s la ISO 10.800 doar pentru un making of. Nu mai zic de sedința foto în sine care necesită ulterior destul de puțină muncă în Photoshop. Adică, fotografiile chiar ies incredibil de bine din cauza machiajului și a luminii de studio.
În final, Sebastian Enache i-a lăsat pe participanți să-și facă de cap și să fotografieze modelul care de altfel a demonstrat că știe să pozeze, ceea ce le-a ușurat munca tuturor. Chiar dacă multă lume privește chestia asta ca pe un lucru banal chiar nu-i ușor să stai atât de mult timp la pozat. Mai ales că în cazul de față n-a fost vorba doar de un fotograf ci de foarte mulți oameni ușor insistenți. Adică, înțeleg și eu dorința asta de a fotografia și tu că cine știe când mai ai ocazia, dar de la a trage câteva cadre de curiozitate și a asista la workshop până la a fotografia în continuu nemaifiind atent la ce se discută în jurul tău demonstrează o ușoară obsesie față de ”situație”.
Dar toate ca toate chiar e lăudabil ce face Nikon-ul în România. Adică nu prea am auzit de astfel de evenimente organizate de Canon sau cel puțin nu atât de dese. Prin aceste întâlniri oferite de Nikoniști aproape am uitat că Skin Media mi-a cerut 800 de lei ca să-mi repare un obiectiv ce nou costa doar 500 de lei 🙂
