La #primavedere

 

Pe 12 februarie am fotografiat concertul celor de la Vunk. A fost pentru prima oară când am avut acces peste tot. Și am profitat de asta ca să văd ce fac membrii unei trupe înainte de concert, atunci când toți așteptăm cu sufletul la gură să înceapă show-ul. Tu nu ești curios? 🙂

Pe mine mă atrag mai toate zonele din fotografie, inclusiv cea de concert. Am pozat pe unde am avut ocazia și pe unde m-au lăsat să intru cu aparatul foto. Cel mai fain a fost când acum vreo 2 ani am primit o acreditare foto la Summer Well. M-am dus și eu floricică printre ceilalți fotografi profi, cu tunurile lor și cu aparatele de top și tot am făcut niște poze super tari cu bătrânul meu D90.

 

Acum am avut însă minunata ocazie de a fotografia concertul #primavedere al trupei Vunk, din Hard Rock Cafe. Un loc pe gustul meu, mai ales când vine vorba de concerte. Și având full access, am vrut să profit de ocazie și să văd ce se întâmplă în backstage fix înainte de concert. Și a fost unul dintre cele mai tari momente, pe care n-o să le uit niciodată.
În momentul în care se anunță începutul concertului, toată lumea se îndreaptă către scenă. Practic nu mai rămâne nimeni în backstage, fiecare știe unde trebuie să ajungă. Sunetiști, tehnicieni, staff, manager, prieteni, etc. Știam că o să pierd începutul concertului dar am vrut să fiu ultimul care pleacă de acolo. Deja se auzeau urltele din public, muzica începuse, iar eu încă stăteam nemișcat. Asta pentru că mai rămăsese Cornel în urmă. Era fix acel moment intim pe care îl așteptam și pe care l-am surprins în poza de mai jos. Atunci când solistul e doar cu el însuși pentru câteva clipe, chiar înainte să intre pe scenă și să se dedice cu totul publicului din față. Habar n-am dacă ai timp să te gândești la ceva, dacă face parte din rețeta unui început de concert, ideea e că în clipele alea auzi hărmălaia din sală ca și cum ai avea urechile înfundate, nu mai contează nimic altceva. Îți auzi bătăile inimii și propria respirație. Știi că sunt foarte mulți oameni acolo afară care te-așteaptă și nu poți să-i dezamăgești. Abia atunci când te pui în mișcare muzica revine la nivelul normal… Cornel se uită la mine, vede că îi fac poze, îmi zâmbește și urcă pe scenă. Mă dezmeticesc și intru și eu în mulțime. Restul îl știți și voi.

 

E fain să fotografiezi un concert cap coadă. Îmi place să mă agit la fel de mult cum o fac cei de pe scenă. Transpir deja după 5 minute, pentru că fug dintr-un colț în altul, schimb obiectivul, trec pe celălalt, pardon, scuze, mersi! Când nu mai pot, mă opresc și dau din cap pe ritmul muzicii. Câteodată, dansez cot la cot cu publicul. Sincer, m-am uitat la toți fotografii de concert de până acum. Băh, pe unul nu l-am văzut să-l miște muzica de pe scenă. Oi fi eu mai dubios sau poate chiar îmi place muzica foarte mult. La finalul concertului m-a întrebat Maga dacă mi-a plăcut. Deși n-am fost fan Vunk de la început (mai mult din invidie, pentru că toate fetele se topeau când auzeau de Vunk), eram super entuziasmat după concert. Asta pentru că nimic nu se compară cu un concert rock live. Absolut nimic! Bestial! Thanks, guys!

 

Fotografiile au fost realizate atât cu aparatul și obiectivele personale, cât și cu un Nikon D7000 și un Sigma 50-150 f2.8, oferite în teste de F64, pentru care le mulțumesc din suflet!

 

 

 

 

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.