Trebuie să vezi filmele astea!

spotlight-2015-directed-by-tom-mccarthy-movie-review

Amândouă au fost nominalizate la Oscar, unul dintre ele a câștigat premiul pentru cel mai bun film, iar celălalt pentru scenariu. Dacă nu le-ați văzut, ar fi bine să le vedeți!

Sunt filme care reușesc să te enerveze cumplit din cauza subiectului abordat. Și nu că ar fi proaste, ba dimpotrivă. Sunt de multe ori inspirate din fapte reale și nu-ți vine să crezi că așa ceva s-a întâmplat vreodată. Pe lângă asta, sunt foarte bine făcute, te țin în suspans (chiar dacă ai putea să cauți pe google să vezi de fapt ce s-a întâmplat) și la final îți lasă un gust amar și te pun pe gânduri.

Or să schimbe lumea? În nici un caz, dar asta nu înseamnă că n-ar trebui să le vezi. Pentru că pe undeva, poate devenim un pic mai conștienți față de lucrurile din jurul nostru. Indiferența lasă urme adânci.

Primul e Spotlight. Oscar pentru cel mai bun film. M-a enervat cumplit, mai ales că am așa o mare ”dragoste” față de instituția bisericii (oricare ar fi ea). Este povestea reală a unui scandal descoperit de niște jurnaliști din Boston față de abuzurile sexuale asupra minorilor făcute de preoții catolici. Un scandal care cică a zguduit din temelii imaginea bisericii catolice în State. Hmmm, n-aș prea crede, pentru că nimic n-o să zguduie cu adevărat biserica atât timp cât oamenii vor crede în ea. Dar pentru cei care-și folosesc raționamentul o să fie un film destul de șocant. Cifrele care apar în filmul ăla sunt de necrezut. Mă refer la numărul de abuzuri comise doar într-un singur stat american. Oricum, musai de văzut, foarte foarte bun!

Al doilea e The Big Short. La ăsta m-am enervat la fel de tare și aici ne-am cam luat-o toți. E o altă viziune a crizei financiare din State care s-a răsfrâns asupra lumii acum câțiva ani. Ce-i mișto la filmul ăsta e cum și-au dat unii seama cu mult înainte că nenorocirea aia avea să se întâmple și cum au făcut o căruță de bani de pe urma ei. Bravo lor!

the-big-short04

Primul film legat de criza financiară (sau un apropo față de ea) a fost Margin Call, un alt film pe care vi-l recomand, dacă nu l-ați văzut. Dar The Big Short merge un pic mai departe și arată cât se poate de simplu că lumea se împarte în două categorii. Ăia care vor să dețină puterea și să câștige tot și… well, restul. O să vă placă și ăsta și poate mai învățăm că a-ți coordona viața în funcție de niște credite la bancă, nu e tocmai o viață fericită. Că uite ce rahat se întâmplă odată la câțiva ani! 🙂

Și dacă tot vorbim despre filme inspirate din fapte reale și cu impact emoțional puternic, vă anunț că în perioada 13 – 17 aprilie, va avea loc Festivalul Internațional de Film Cinepolitica la cinema Elvira Popescu.

preview poster Cinepolitica

Din comunicatul de presă, citire: ”Anual, festivalul Cinepolitica își propune ca prin intermediul artei cinematografice să dezvăluie publicului mecanismele şi motivaţiile politice care îşi pun amprenta asupra noastră, a tuturor.
Competiţia internaţională a festivalului include o selecţie relevantă de lungmetraje recente, din întreaga lume, care abordează, într-o manieră specifică, zona politicului şi implicaţiile sale.”

Nu știu exact care e lista de filme, site-ul lor nu se încarcă, dar pe pagina de Facebook găsiți mai multe informații. Oricum, fiind la a cincea ediție, sunt sigur că merită aruncat un ochi, sau doi. 🙂
Și dacă totuși n-aveți chef de chestii serioase, atunci duceți-vă la comedia Dirty GrandpaL-am văzut aseară la cinema, am râs de m-am spart, de fapt nu prea am mai râs la un film de pe vremea Hangover, partea I. Bine, nu prea îl recomand celor care se ofensează din orice. Cu alte cuvinte, dacă te jenează cuvinte gen pulă, pizdă, futui (în engleză, evident), precum și glume scârboase și non stop aluzii sexuale, atunci nu te duce. Nu e pentru tine.

Oricum, mi-a plăcut un dialog în filmul ăsta. O tipă care voia să și-o tragă cu personajul lui DeNiro îi spune unui tip plin de mușchi, ”He is my Henry Miller!”. El întreabă ”Ce?”, iar ea îi răspunde ”Exact!”. Și exact asta a fost și reacția în sală. Tăcere completă. Eu am pufnit în râs și m-am simțit jenat că eram probabil singurul care știa de Henry Miller. Am luat-o ca pe un inside joke. 🙂

Dar gata, hai la filme!

2 Comments Trebuie să vezi filmele astea!

  1. Nicu 21/03/2016 at 2:46 pm

    Festivalul pare promitator. Spotlight prezinta ,,oficial” drama din institutia respectiva. Iar faptul ca nu exisat o reactie la acest film arata ca acolo sunt mult mai multe lucruri despre care nu se vorbeste. Fac o comparatie la reactia avuta fata de Codul lui DaVinci. Este hilar sa comentezi la un asemena film si la o poveste dupa fapte reala sa taci chitic.

    Reply
    1. Alex Damian 21/03/2016 at 11:57 pm

      Mda, realitatea e cam tristă. Partea mai nasoală e că nu prea există reacție nici din partea publicului. Dacă nu e cineva care chiar să facă scandal, lumea plătește ratele în continuare până nu mai poate. 🙂

      Reply

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.