Diferența între a te holba și a admira

Ieri am fost în Italia să fotografiez o nuntă. Dap, e wow și pentru mine! Dar am observat o chestie care m-a impresionat foarte mult și voiam să vă povestesc despre ea.

În primul rând trebuie să-i mulțumesc lui Alex de la Fotograful Tău, căci altfel n-aș fi avut o astfel de ocazie. Intrați musai pe site-ul lui că face niște chestii extraordinare și cred că ar trebui să se apuce deja de niște workshop-uri foto, pentru că mi-a dat niște sfaturi la care nu mă gândisem înainte.

Așa, revenind la nuntă. Toate bune și frumoase doar că în timp ce trăgeam poze am observat că lumea se cam holba. Și mi-am zis, mamă, ce cocalari și ăștia, fix ca noi. Zici că n-au mai văzut o mireasă în viața lor! Bine, eram într-un orășel mic, probabil că pe ei orice îi șochează.

După biserică ne-am dus să facem shootingul în orașul vecin, care era mai mare, mai populat, mai frumos, mai orice. La fel, oamenii se opreau și se holbau.

De fapt oamenii nu se holbau, ci admirau. Da, frate, oamenii erau surprinși într-un mod cât se poate de plăcut și o admirau pe mireasă ca și cum ar fi venit Elsa în oraș într-o caleașcă de gheață. Zâmbeau, veneau mai aproape curioși și îi urau de bine miresei. Auzeam constant în jurul meu ”Auguri” sau mașini care treceau și claxonau în semn de apreciere. La noi parcă se claxonează doar la morți, nu?

Băi, chestia asta m-a impresionat foarte mult, jur! Mi se pare atât de fain să te poți bucura de niște lucruri pe care noi le vedem banale, sau pe care vrem să le eliminăm cu totul pentru că vezi doamne, n-ar fi civilizate. Problema stă însă în oameni, nu în gesturi, și faptul că noi suntem niște gură cască și atât. Noi n-avem nici o reacție, alta în afară de a face mișto. Sau pur și simplu trecem reci și impasibili pe lângă orice, cum era în cazul de față, o mireasă. Vreau să vă zic că am fost foarte mândru că eu eram fotograful miresei în acel moment. Chiar mi-am dat seama că făceam parte dintr-un eveniment foarte fain care-i bucura nu doar pe cei implicați, ci și pe simpli trecători de pe stradă.

Apoi m-am gândit că în încercarea asta a noastră de a deveni mai civilizați, ajungem să distrugem mult prea multe lucruri. Pentru că nu ne gândim niciodată că un gest ar putea fi și frumos în funcție de comportament. În loc să renunțăm definitiv la holbat, poate ar trebui să înțelegem ideea de admirat. Și ăsta e doar un exemplu din multe altele.

Știu că de la Colectiv încoace s-a tot vehiculat ideea asta cu Schimbarea vine din noi. Doar că realizez pe zi ce trece că noi tot nu știm în ce-ar trebui să ne schimbăm. Avem atât de multe de învățat de la alții și pare că de fiecare dată îi vizităm degeaba. În rest, Italia e la fel de frumoasă precum o știam. E țara magic hour-ului! Gata, mă duc să suspin puțin într-un colț.

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.