Reticența la schimbare este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă omenirea (sună a articol clișeu). Cei care nu pot să facă asta și nu pot să se adapteze, ajung să piardă foarte mult, iar lucrul ăsta îi transformă încet încet în niște frustrați și chiar hateri. Ideea e că la final toți ajung să dispară.

Acesta va fi un articol despre telefoane mobile, dar se aplică în mod general în cam orice situație. Am primit ieri poza asta cum că pe 16 Octombrie Huawei va lansa ceva nou. Și mă gândeam aseară că business-ul ăsta cu Huawei a devenit foarte huge, nu doar datorită sumelor pompate în marketing, ci și pentru că sunt niște oameni care au înțeles că trebuie să se adapteze la cerințele pieței.

Nokia a fost pe primul loc. Eram înnebunit după brandul ăsta, eram disperat să-mi iau cât mai multe telefoane de la ei, să am fețe interschimbabile, iar într-un final Nokia 6600 a fost modelul meu preferat pe care încă îl mai am și acum. Doar că Nokia e ca patronul ăla gras de companie, unu care a ajuns să aibă atâția bani încât să creadă că nimic nu-l poate da jos. Și s-a încăpățânat să mănânce la aceeași terasă de doi bani (sistemul de operare Symbian), în timp ce unii mai tineri au început să se ducă la terasa aia hipsterească din spate. Pentru că mâncare mai bună, atmoseră mai faină, oameni mai cool (sistem de operare Windows).

În paralel cu Nokia la care încă nu puteam să renunț (exactly my point) mi-am luat un Qtec S110 (care ulterior avea să devină marele brand HTC). Aveam Windows pe mobil! Aveam start bar și un pen pentru touch screen. TOUCH SCREEN!!!! N-avea treabă Nokia cu așa ceva. La naiba, nici măcar un browser decent nu avea Symbianul ăla nenorocit. Iar asta se întâmpla acum mai bine de 10 ani! 🙂

Istoria o știți și voi, Nokia a murit. Chiar dacă acum se încearcă o resuscitare, Nokia e întotdeauna cu doi pași în urmă. S-a trezit prea târziu! Și când s-a trezit s-a dus către Windows care deja era un sistem de operare mult sub revoluționarul Android.

Au urmat giganții Samsung și Apple care sunt geniali amândoi. Samsung a venit întotdeauna cu multe facilități, dar pe care nu aveai cum să le folosești pentru că, și aici intervine genialitatea Apple, nu aveai cum să le folosești pe platformele sociale. Samsung face telefoane pentru geekși, Apple face telefoane configurate conform platformelor sociale. Și parcă ai spune că nimeni n-are cum să-i doboare.

Dar mă uit la puștiul ăsta pe nume Huawei, cum a stat el frumos în camera lui și s-a uitat pe net la cum merge treaba și acum și-a deschis un business de telefoane mobile. Și-a dat seama că n-are cum să concureze cu iOS-ul, căci tot pe Android trebuie să se chinuie, dar s-a gândit la ceva la care Samsung se pare că nu se gândește. Și-apoi a preluat ideea cu două camere pe care a pus-o la mai multe modele, nu doar la unul mare cum a făcut Apple. Apoi și-a zis că astea două camere tre să rupă gura târgului. Ok, n-avea cum să facă asta pentru că încă nu există o cameră de mobil care să rupă gura târgului, dar efectul va fi sporit de un display perfect și de un soft care să pară că face cele mai șmechere poze din lume.

Nu, n-am fost plătit de Huawei să scriu acest articol, am de la ei în teste un Huawei Mate9, un telefon mult prea mare pentru gusturile mele, dar ideea e că brandul ăsta a dat lovitura și-mi place. Ajung să fac portrete oamenilor cu telefonul, pe la festivaluri, evenimente, pe oriunde mă plimb. La început sunt neîncrezători, dar în momentul în care le arăt poza, toți, DAR TOȚI au aceeași reacție: ”WOW! Atât de bun e telefonul ăsta???”

Să vă mai zic că cineva mi-a zis: ”WTF? Abia mi-am luat un S7 de la Samsung crezând că e cel mai bun și acum îmi arăți asta?” :)))))

Sincer, dacă Samsung nu se trezește din beție, s-ar putea să aibă soarta Nokia la un moment dat. Pentru că e vorba de adaptare zilnică la ce se întâmplă în jurul nostru. Huawei și-a dat seama că n-are cum să concureze cu simplitatea iOS-ului, dar a găsit o portiță pe zona asta de foto și a învățat să facă și marketing pe modelul Apple. Pentru că dacă vrei să ai succes, nu trebuie neapărat să fi original, poți să te inspiri. It’s a business in the end and life is not fair.

Și asta se aplică în orice caz. Eu trag cu un aparat foto DSLR, dar jur că-mi vine să fac pozele doar cu telefonul la anumite evenimente. De ce? Păi simplu, pentru că de cele mai multe ori pozele ajung pe Facebook sau Instagram. Nu stă nimeni să printeze poze la nivel de banner, ci le aruncă pe Facebook. Așa că de ce dracu să mă mai chinui cu un DSLR când telefonul ăsta face o treabă nemaipomenită? Doar că tre să te lupți cu cei care consideră că trebuie să rămâi fidel The Right Way or The Professional Way. Dar este oare un The Right Way or Professional Way în condițiile în care totul se schimbă de la o zi la alta? Oare un fotograf este mai puțin profesionist dacă are rezultate (tehnice în primul rând) la fel de bune folosind un telefon în loc de un DSLR?

Eh, și aici intervin cei care nu sunt în stare să se adapteze, să accepte și ajung niște frustrați care vor să distrugă orice schimbare. Doar că schimbarea aia intervine oricum, indiferent de cât de mult se vor opune ei.

Nu, sub nici o formă nu zic că un telefon se ridică la nivelul unui DSLR, dar aș prefera ca tehnologia să evolueze atât de mult încât să renunț la a mai căra 30 de kile în rucsac de fiecare dată și doar să am un device în buzunar care să mă facă să mă focusez doar pe partea creativă. Uite, Huwei și Apple au găsit o metodă prin care să pară că faci poze la fel de bune ca și cu DSLR-ul. Așa că, de ce nu? 🙂

Hai că am scris mult și haotic, mă duc să mănânc că mi-e foame. Și nu uita, better adapt than be a sorry ass hater.  🙂

Pozele făcute cu Huawei-ul vieții pe care îl am în teste, le poți vedea pe coloana de poze alb negru de pe contul meu de Instagram.  Thanks! 🙂