O discuție interminabilă apropo de fotografie e aceea în care unii vor să pună o limită în editarea foto, că cică n-ar fi etic, n-ar fi corect, n-ar fi…whatever. Întrebarea mea este, de ce te mai uiți la filme dacă nu ți se pare etic să modifici o imagine prin metode tehnice, ha? Nu ți se pare total lipsit de etică să ai efecte 3D, filme SF, actori recreați în totalitate 3D? În articolul ăsta îmi expun părerea apropo de cât de bună este editarea foto.
A fost o perioadă în care nici eu nu eram deloc de acord cu editarea foto. Mi se părea atât de înșelător să folosesc Photoshop-ul. Păi așa, oricine poate face poze mișto. Ideal era să scoți o poză bună direct din aparat. Dar între timp am mai crescut și mi-a venit mintea la cap. 🙂
Ideea e că nici un aparat foto la ora actuală nu poate imita percepția ochiului uman. N-o să vedem realitatea așa cum o văd ochii noștri. Așadar, niciodată o fotografie nu va fi ca în realitate.
În plus de asta, continui comparația mea cu filmele. Un fotograf este ca un regizor de film. El vede o scenă, o încadrează și crează o poveste în jurul acelei scene. Povestea poate fi creată odată prin încadrare, dar și prin mijloace ulterioare de editare. Ideea e că noi în realitate percepem scena prin mai multe mijloace. Odată cel vizual, urmat apoi de cel olfactiv (dacă suntem pe o plajă și ne holbăm la răsărit, simțim mirosul mării), apoi auzul e și el extrem de important (valurile care se lovesc de țărm) și poate chiar să simțim și atmosfera din jurul nostru (briza mării-n colțu gării). Ei bine, prin fotografie putem transmite doar vizual. Așa că imaginea aia trebuie s-o încărcăm cu ceva mai mult ca să aibă efectul dorit.
Și facem asta prin editare, prin egalizarea zonelor de umbră și cele puternic luminate (practic, încercăm să aducem fotografia la nivelul perceput de ochii noștri în mod natural) prin metoda HDR. Apoi forțăm culorile încât privitorul să fie surprins de cât de multă culoare există într-o imagine. Putem forța căldura într-o imagine încât să nu pară atât de rece precum poate fi în realitate. Practic, putem face cam orice.
Iar de aici până la a face o compoziție suprapusă de cadre sau adăugare de elemente externe din alte imagini, nu-i decât un pas. Iar acel pas nu-l condamn de nici o culoare. E dreptul tău să creezi o scenă exact așa cum ți-ai dorit-o. Repet, ne uităm la filme fanteziste și ne plac al naibii de mult, dar când vine vorba de fotografie nu prea ne convine.
Hai să luăm exemplul de mai jos:
Pe contul @ayraswim apare poza asta care e clar editată, dar la o primă vedere poate nu ne dăm seama CÂT de editată e. Tre să fii un pic nebun să nu-ți placă poza asta, iar eu m-am dus mai departe și am dat click atât pe fotograf cât și pe model. Doar pe pagina modelului am găsit aceeași poză cu o altfel de editare, mult mai soft.
Nu știu cine a editat poza respectivă, căci nu apare pe contul celor doi, dar se văd clar niște diferențe enorme. Plaja e curățată și arată perfect, imaginea nu este nici arsă și nici subexpusă, costumul ei este lipsit de cute, iar pielea este finisată încât să pară impecabilă. Chiar și forma mâinii a fost ușor deformată pentru a se pune accent pe detaliul inelelor și gestul prinderii de mână.
Și? E ceva rău în asta? La o prezentare pe care am ținut-o la F64 despre fotografie s-a deschis și subiectul ăsta cum că femeile sunt întotdeauna prezentate ca și cum ar fi perfecte, iar în lumea reală lucrurile stau cu totul altfel. Da, e adevărat, dar fiecare e conștient că în lumea reală avem de-a face cu vergeturi, cu celulită, cu coșuri pe față sau pe fund, cu tot felul de ”defecte” care de fapt ne fac oameni. Dacă îți place de cineva, îți place de cineva cu tot cu ”defectele” pe care le are. Dacă nu dispui de maturitatea de a înțelege că aceste imagini sunt prelucrate încât să redea o imagine utopică a felului în care am putea arăta, atunci nu cred că este vina fotografului. Sper că ți-ai dat seama că Autoboții din Transformers nu există, au fost făcuți pe calculator, da? 🙂
Drept urmare, sunt adeptul editării de orice fel. Fiecare ar trebui să facă ce vrea și să interpreteze realitatea cum vrea, iar oamenii ar trebui să fie conștienți de acest risc. Singurul loc unde nu mi se pare etic să modifici conținutul unei fotografii, sau să-l regizezi, este fotografia de jurnalism. Acolo chiar trebuie să surprinzi realitatea situației fără să intervii în vreun fel sau să manipulezi imaginile, ulterior. Lucru care s-a întâmplat destul de curând.
Ar mai fi un risc și pe zona de travel foto, căci te gândești că plaja aia atât de curată chiar există (bine, poate îți imaginezi că și tipa aia te așteaptă să te ia de mână) și că totul e impecabil și perfect, dar zona de travel foto a ajuns ca reclamele la McDonalds cu niște burgeri care nu există vreodată în realitate. Toată realitatea a fost augmentată în scop comercial și asta se va întâmpla de fiecare dată. Asta nu înseamnă că n-o să te simți ca-n paradis pe plaja aia. Marile probleme pe care le poți avea într-un loc, sunt serviciile pe care nu le poți surprinde într-o poză, mai degrabă într-un articol.
Și acestea fiind spuse, vă las cu poza mea preferată pe 2017 de pe Instagram. O colaborare între @muradosman și @nois7, o poză editată excesiv, dar de-o frumusețe incredibilă! Ș-acum, să înceapă războiul părerilor! :)))
Ș-acum, să înceapă războiul părerilor! :)))
Alex le-ai inchis gura tuturor, nu mai are nimeni nimic de comentat. Eu sunt perfect de acord cu tine si iti zic si de ce. Am o nunta facuta luna trecuta la… tara, la sat. Lumina foarte puternica la pranz, lipsa vegetatie arboricola, cer ars, praf in atmosfera ridicat de carute si biciclisti, culori sterse, balega pe jos, garduri rupte, mizerie prin santuri, deh… ca la tara. Nu am cum sa regizez imaginile, gen: “stati nuntasilor asa, curatam repede locul, drumul, punem o blenda, o lumina de contrast si apoi facem 2-3 poze”, mai mergem cativa metri, repetam procedura. Intr-o situatie ca asta am surprins momentul asa cum era, am trass RAW acasa am scos din ceva banal si trist niste poze superbe. Cum? Prin editare, evident. Iar mirii o sa fie multumiti ca au niste amintiri frumoase. Ca atare editare este la fel de importanta ca fotografierea propriu-zisa.
Mulțumesc! 🙂