Astăzi s-a întâmplat! De departe cel mai bun portret instantaneu pe care l-am făcut vreodată! Pur și simplu, random, nu cunoșteam persoana.

Am ieșit pe la Universitate să filmez cu Iulia Ionescu pentru emisiunea 2.0 și la final, în timp ce vorbeam, o observ de la distanță pe tipa asta care purta o eșarfă roșie. Și tot de la distanță i-am observat ochii albaștri și privirea pătrunzătoare și am zis că musai să-i fac o poză. Nu aveam nici cel mai mic habar cine este.

Lumea ar putea spune că sunt o persoană foarte sociabilă și că n-am probleme în a interacționa cu oricine, dar nu e chiar așa. Mai ales în situațiile în care cineva mă atrage foarte mult (în cazul de față, vizual). Dar de fiecare dată îmi spun, ”Așa, și? Ce poate să-mi facă? Să-mi zică nu și să-mi trântească o poșetă-n cap. Dar trebuie să încerc, altfel pot pierde cel mai bun portret pe care l-am făcut vreodată!”.

Și m-am dus și m-am scuzat și i-am zis că o să-i cer ceva dubios și anume să-i fac o poză, căci eșarfa aia roșie este wow. Și mi-a zis din prima că da, iar asta m-a entuziasmat enorm. Acum mai rămânea să și scot ceva ca lumea. Așa că am pus telefonu pe modul portret și am făcut prima poză.

M-am uitat și mi-am dat seama că mă deranja paharul de cafea, așa că i l-am cerut să-l țin și apoi ca și cum Natura și-a dat seama ce vreau să fac, a zis să mă ajute și mi-a trimis o briză de vânt fix când am făcut poza, fluturând eșarfa aia mai mult ca perfectul! Just like that, cu trandafirul plasat pe mijloc și ochii ce sunt susținuți coloristic de geamurile din spate de la Universitate, plus marginea fântânii care formează un arc de cerc pe fundal. Ce mai mă, poezie! 🙂

Pe tipă o cheamă Alice și îi mulțumesc enorm pentru poza asta, pentru că e clar că m-a ajutat super mult să iasă portretul atât de bine din prima. Și recunosc că e cel mai bun portret pe care l-am făcut până acum. L-am numit Le Sacre du Printemps (Ritualul Primăverii) după baletul lui Stravinski, în special partea a patra. Las la final link să ascultați.

Și ca să ai rezultate de genul ăsta, da, tre să ieși din casă cât mai mult, să te plimbi cât mai mult, să interacționezi cu oamenii, să zâmbești și fotografia se transformă brusc într-o formă de terapie excelentă. Today I am happy! 🙂

Poza e făcută cu un Huawei P20PRO, modul portret, apoi trecută la curățat prin Snapseed, dat un strat de portret, apoi lăsată la fezandat în VSCOCAM cu condimentul A6.