Despre mine

La o vârstă foarte fragedă maică-mea m-a fraierit să cânt la vioară, mai exact la 5 ani și mai exact ca greierele din povestea Greierele și Furnica. O mizerie comunistă căruia evident că nu i-am dat atenție deși tot furnica trăiește bine. Muzica mi-a plăcut mult prea mult ca s-o fac în mod obligatoriu iar vioara am realizat că e frumos doar s-o asculți. A urmat viola, pianul și alte instrumente greu de cărat. Așa că cel mai convenabil instrument de cărat după mine a fost vocea, cea cu care am și rămas până în ziua de azi.

Un Nikon FM3 full manual te poate transforma într-un fotograf destul de bun chiar dacă la început îți ia vreo 5 minute să reglezi aparatul pentru orice poză. Atenție, ai doar 36 de cadre și trebuie să ghicești destul de bine expunerea încât să nu-ți dai palme când ajungi acasă și nici unul din cadre n-a ieșit.

Îmi place să vorbesc și să împărtășesc totul cu cei care vor să asculte. Sau să citească. Niciodată nu poți să știi când dai peste cineva care îți luminează ziua. Sau care ți-o întunecă. Noroc că avem puterea de a alege.