Stavropoleos de Inviere

În noaptea de Înviere am dat o raita pe la Stavropoleos să iau lumină cu aparatul foto. Bineînțeles că dacă îți permiți să intri în noaptea de Înviere într-o biserică cu altceva în mână în afară de o lumânare vei fi privit ca un păcătos care comite o mare blasfemie. Motivul pentru care mulți merg la biserică este totuși de a ”lua Lumină” și a da startul în acest fel la ospățul mult așteptat și binemeritat. Dacă Iisus a fost biciuit și răstignit pe cruce eu de ce n-aș putea să mă sacrific mâncând ca un porc până ajung la spital, la urgențe? Ce reprezintă această sărbătoare? Păi, Învierea Domnului. De ce a Înviat Domnul? Asta nu cred că se mai întreabă nimeni. Deja e 12 jumate și oricum nu se aude nimic din ce zice preotul. Doar nu vrei să stai acum la toată slujba?
Băi, și o tristețe mascată de o solemnitate prost jucată, ceva de speriat. În fiecare an m-am întrebat de ce oamenii au niște figuri atât de serioase de parcă ar fi la o înmormântare, când dimpotrivă, cineva a Înviat din morți! Cred că și ăsta este unul dintre motivele pentru care Noaptea de Înviere petrecută la biserică nu mă mai atrage de nici un fel.

Nu cred să existe o cântare mai îngrozitoare în muzica bisericească românească decât ”Hristos A Înviat!” Ambele variante! Sau câte or fi. Absolut nimic din acest cântec nu m-a făcut și nu mă face vreodată să mă bucur sau să trăiesc evenimentul așa cum trebuie. N-are nici o stare de bucurie sau tristețe ci doar senzația unui imn comunist. Și asta nu pentru că nu avem muzică religioasă de calitate. Doamne ferește, pai numai Paul Constantinescu ce nume și-a făcut prin muzica asta. Dar din păcate bisericile și corurile de biserici nu prea tind să-și extindă repertoriul. Preferă aceleași și aceleași liturghii plictisitoare. Și când te gândești că dintr-un simplu ”Amin” poți să faci muzică. Uite, de exemplu, rușii au înțeles care e treaba. Mai jos e un fragment dintr-o vecernie interpretată de un cor bărbătesc rusesc. Atât corul cât și preotul interpretează o muzică divină. Iar cădelnița ce se aude pe fundal completează perfect atmosfera. Să tot stai la o astfel de slujbă duminică de duminică.
Spre final am ajuns și la biserica Pitar Moș unde am găsit ceva care mi-a oferit în sfârșit un zâmbet. Acest cocoș stătea liniștit în coșul lui ornat cu crenguțe de brad și asculta de voie de nevoie slujba de Înviere. Amândoi aveam ochii sparți de somn și probabil fiecare visam la ce ne doream. Eu la ciocnit ouă, el la grăunțe.

2 Comments Stavropoleos de Inviere

  1. Dan 05/05/2011 at 5:36 am

    Din ciclul " nu sunt specialist, dar ma pricep" 😀 imi dau si eu cu parerea (de pereti) in legatura cu stilul si tipicul muzical ecleziastic… Intr-adevar, ai dreptate; de multe ori si mie mi se cam face jena (ca sa nu zic greata) de cum este interpretata muzica bisericeasca pe la noi… si vorba ta, nu ca nu am avea in repertoriul specific piese de o adevarata valoare muzicala, dar din pacate, la noi nu prea e ca pe la rusi (daca tot am inceput comparatia); poate ca si din cauza filiatiei ortodoxiei nationale cu cea greceasca si nu cu cea ruseasca, eu tind sa cred ca si de aici vin aceste diferente de canoane, tipic sau ritualuri. Omul de rand nu va sti niciodata (decat cel care are o scoala in domeniu)ca afonii ce canta in strana sunt prin santuri cu armonia, cu ritmul si masura si in general cu portativul… (asta daca nu canta in psaltica); la noi, in general, nu e asa de dezvoltata miscarea corala bisericeasca (ov corz, in afara bisericilor mari, a catedralelor episcopale, mitropolitane si terminand cu cea patriarhala); in bisericile obisnuite, se canta dupa ureche de catre credinciosi care au crescut in acea biserica si care de-a lungul vremii au "prins" melodia de la cantorul oficial. Asta imi aduce aminte de copilarie, cand mergeam duminicile la biserica cu bunica si o insoteam in pronaos, la cor… Dupa ce am mai studiat si eu putina muzichie, mi-am dat seama ca toate acele cantari trebuiau sa sune altcumva, dar pe de alta parte erau cantate de persoane care faceau asta din pasiune si din credinta, nu ca ar fi fost de meserie sau ca ar fi avut o scoala in domeniu. Poate si asta e un factor specific romanesc al cantatului in biserica: participarea la comun a tuturor credinciosilor adunati acolo la cantarile din timpul slujbei (asta se vede cel mai bine in bisericile comunitatilor mai mici sau in cele rurale).
    Pai la rusi, cand se apuca un cor din acela (fie barbatesc sau mixt) si canta, apoi zici ca se pogoara Duhul Sfant peste tine, in maretele biserici rusesti… e un ritual fastuos, impresionant; la noi, lucrurile parca au mai mult o aura de monahism ascetic grecesc, simplu, fara grandoare; la strana un cantaret varstnic si pirpiriu care stie pe dinafara da capo al fine toata slujba, acompaniat fiind de zecile de voci disonante ale credinciosilor din biserica.
    Bine, se poate ca exagerez si eu putin acum, dar e doar de dragul comparatiei 😀
    De multe ori am asistat la slujbe arhieresti (deci cu prezenta episcopului sau chiar mai sus), in care partea muzicala a slujbei lasa muult de dorit; asa ceva mi se pare inacceptabil; sa nu se gaseasca chiar deloc un grup bine inchegat de studenti (sau nu numai) cu voci bune (si har Domnului, nu ducem lipsa) care sa adauge valoare ritualurilor acestea bisericesti?
    Mi-e dor de o liturghie acompaniata de un cor adevarat (asa cum aveam in copilarie, la Sighisoara, la Catedrala…)
    In incheiere, nu pot sa nu amintesc de o bucata muzicala care imi place foarte mult, vine tot de la rusi si e vorba de "Lumina lina":
    http://throughlifelightandlens.blogspot.com/2009/04/lumina-invierii-sa-fie-cu-voi-cu-toti.html

    Reply

Leave a Reply to Dan Cancel reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.