Tot ce știam despre ei era din ce se postase pe blogul Foto Union. Era acolo o listă cu bloggerii invitați în Tabăra Foto pentru Bloggeri, ediția a 3-a. Mai mult de-atât nu știam. Nu mă pot numi cu adevărat blogger, nu e ca și cum am mai mult de vreo câteva accesări zilnic, conform trafic.ro, habar n-am care e cel mai tare blogger deși simt o competiție între ei (pe care nu mi-o pot explica) și nu prea știu cum merge treaba cu bloggingul. Și n-o să scriu despre ce fac ei pe bloguri ci așa cum i-am văzut eu ca oameni.
Primul contact fizic real în lumea adevărată (căci știm cu toții că trăim mai mult virtual decât live) cu acești bloggeri a avut loc la restaurantul Copolovici (bune rău pastele alea). Am stat cumințel la locul meu, am deschis gura unde am crezut că e nevoie, n-am încercat să ies in evidență. Observam așa cum fac mereu. Să văd cu cine am de-a face. La dracu, sunt corporatist, am învățat cum să iau oamenii. Întotdeauna tre să știi de la cine te poți împrumuta de o țigară în situații de urgență.
Pe Radu Bădoiu și Cristi Șuțu îi știam de la prima tabără foto. Doi oameni cu o idee mișto. Și foarte pasionați de ceea ce fac. Nu vreau să-i ridic în slăvi dar dintre toate taberele foto și workshop-urile foto la care am vrut să aplic ei mi-au plăcut cel mai mult. Și în continuare or să-mi placă. Se râde mult, se fac mișto-uri ca lumea, se discută și se critică la modul cel mai serios și constructiv posibil.
Stând așa la masă ma uitam (fără să par insistent) la un tip din celălalt capăt. Băh, de unde-l știu eu p-ăsta? Pare cunoscut. Dar n-are cum să fie el. De unde până unde? Dar el era. Cosmin Tudoran de la Ca$$a Loco. Omu e nebun, râzi de te spargi cu el. E genul ăla care spune o glumă și râde cu atâta poftă încât n-ai cum să nu te simți bine. Captain Speaking ne-a ținut bine dispuși toată perioada. E ușor să faci pe cineva să plângă dar al naibii de greu e să faci pe cineva să râdă tot timpul. Totuși mă pot mândri că am împărtășit o saună cu Cosmin. Ah, poate nu trebuia să spun asta…
În fața mea stătea Piticu sau pe numele lui real Cristian Dorombach. Chiar dacă nu sunt un mare cunosctor în blogging world auzisem de mult de el. Evident de la alți bloggeri. Am observat că ei se bârfesc între ei dar nu-și dau seama că așa își fac mai multe accesări. Funcționează mai bine decât reclama bună. Iar râsul inconfundabil al lui Piticu îmi place foarte mult, asta pentru că poate deranja alți oameni. Și Doamne, cât de mult îmi place să deranjez oameni. În rest, e un tip foarte activ, rapid și întotdeauna cu bateriile încărcate. Go go go!
Nimeni, dar nimeni nu poate fuma o țigară cu atât de mult stil ca Victor Kapra. Deși mi-a cerut să-l tutuiesc tot îmi vine să-i dau Bună Ziua. Victor face parte din categoria: Ai întâlnit vreodată în viața ta un om? Sper să-l mai întâlnesc căci simt că am foarte multe de învățat de la el. Și voi pe blogul lui.
De Miruna n-ar trebui să vorbesc. Nu i-a plăcut ce-am scris despre ea. Doar că eu nu mă voi ascunde niciodată și întotdeauna voi spune ceea ce simt și ce alții nu spun. Dar Miruna e acolo, gen she s there if you know what I mean, și până la urmă nu știu care cui i-a făcut mai multe poze. Iar eu m-am trezit iar cu niște portrete foarte mișto făcute de ea. Și a avut grijă pe drum și de vaca mea verde 🙂 So, likes for her!
Toma e sportiv. Asta se vede și pe abdomenul lui. Stăteam în restaurant și mă uitam la o reflexie dintr-o oglindă. Era una dintre fotografiile expuse din TFB2. Unele fotografii trebuie doar să le privești. El este Toma. Și scrie bine. Și acum face o tabără de schi pentru bloggeri. Și scrie și face.
Deci Alina mă scoate din sărite. Face niște poze atât de mișto încât atunci când dau cu degetul în sus prin Instagram și mai dau de vreun post de-al ei îmi vine să dau mai departe. Dar mă întorc, mă uit și zâmbesc. Iar a dat-o cum trebuie. Damn it! Spune atât de multe cu Ipad-ul ei fluorescent încât nu pot să fiu invidios pe like-urile ei. I follow Alissum!
Denisa și Sebastian Bârgău vin la pachet. Asta pentru că sunt cuplul perfect. Se completează unul pe celălalt la fiecare frază. Îți joacă ochii ca la tenis. Și e fun și scriu amândoi. Au niște cutii imense cu tutun de zici că vine sfârșitul lumii. Roll them boys and girls!
Gaben stâtea lângă Groparu când l-am luat din Cluj. El e tipul ăla care te învață cum să bei țuică profesionist. Se filmează mult din mașină și împărtășește asta pe blog sau youtube în loc să stea să se scobească în nas cum facem noi de multe ori. E ardelean deci n-ai cum să nu râzi. Poate cel mai implicat în tabăra asta. Și-a dorit să învețe și s-a ținut de treabă. Și râzi cu el. E acid. Dar de prune. Și-l recunoaște lumea prin benzinării mai rău ca pe Madonna.
Acum o să vă spun câte ceva despre cei care au câștigat concursul în tabăra asta. Nu vă spun ce, nu contează. Chiar nu contează câtuși de puțin. Asta pentru că toți am câștigat o plimbare în Austria ce a constat într-o cazare la Hotel Continental Oradea și o mega bălăceală în piscina termală pe timp de ninsoare; o plimbare cu mașinile Opel care ne-au suportat toate mizeriile (la prorpiu) pe drum; o cazare de excepție în Niedernsil unde ne-am simțit ca acasă iar eu am dormit ca un porc; o vizită la ultimul dac din țara asta; niște hanorace super călduroase de la Mammut cu sprijinul Neola și multe altele. Ah da, și prieteni și poze multe.
Alexandra Roșu poartă un hanorac roșu la poza de profil de pe fâbâ. Are și o căciulă albastră cu ciucuri sau bile. Îi place să se plimbe cred căci blogul ei este despre călătorii. Lumea e mică așa că azi am aflat la servici că a fost undeva cățărată pe munte în rochia de mireasă și bocanci. Râde cu poftă. Am încredere în oamenii care râd cu poftă. Și ne-a cam făcut cu pozele în tabără.
Adrian e un tip calm și calculat. Are destul timp. Poate nu zice multe, dar când le zice te uiți înspre el, îi dai atenție. Și poate că mai mult îl descoperi pe blog. A stat el acolo și a câștigat un premiu chiar dacă spre invidia noastră am făcut un pic mișto de el. Îi urez succes în următoarea tabără unde va schia din greu!
Pe Groparu l-am ridicat din Cluj. Deci am zis tot. N-o hai la drum. Știe foarte bine cum să obțină ceva fără să te deranjeze sau să te facă sa te simți aiurea. Nici nu am dat noroc bine că deja era la volanul mașinii conducând spre Mugur Pop (dacul de care v-am mai vorbit). Dar sunt fan Radu Băzăvan, e un om foarte corect și foarte de treabă și de câte ori o să trec prin Cluj cu siguranță că am să-l sun să-l vizitez. Ah, și îi place să semnalizeze. În sfârșit!!! Mai avem o șansă!!!
Mai e unu despre care n-am scris. L-am lăsat la urmă căci a rămas cu mine până la sfârșit. E preferatul meu din tabără și-l cheamă Costin și e tembel. Și când spun asta o spun cu cea mai mare admirație. Nu-mi plac sănătoșii. Prima oară la restaurant am zis, ”Itaaa ce haz are pe el”. Dar nu. Omu e nebun. A avut parte poate de cel mai mare ghinion în tabăra asta dar a fost cel mai bine dispus. Pe sistemul ”dă-le dreaq”. Are un site pe care-l iubește zilnic. Are o nesimțire de D800 și obiective pentru care aș face crimă, dar o face din pasiune. Ca și sexul. Și doar așa îți pot ieși cele mai mișto fotografii. Din pasiune măh, nu din sex. Mă rog, rupe din priviri. Îi place doar să conducă nu și să facă pe pasagerul. De fapt nu pot să spun decât atât. Ora 4 dimineața în piscină la Oradea. Eu pluteam în apa fierbinte la -10 grade afară. Costin spune: ”A venit!” Și dus am fost!
Multumesc frumos pentru cuvintele dintre randuri! Cu parere de rau te anunt ca la 5 dimineata, cand am citit postarea ta, am constatat ca iPodul nu lumineaza. I follow @psihotrop
Multumesc Alina! La 5 dimineata??? Doamne, nu pot sa cred. Dar sa stii ca husa aia atrage privirile de la distanta. Si Victor Kapra era atras de ea in Oradea, ca un licurici :)))
:)) Ce tare! Is faiomasa si prin corporatii mai nou? 😛
Sunt curioasa cine si ce ti-a zis 🙂
Din intamplare (de fapt din FB) avem cunostinte in comun. Din ciclul, suntem din acelasi oras, acelasi liceu, etc :))
Mno, zi-mi pe privat pe fb despre cine e vorba, ca is prea curioasa 🙂