O să zic o chestie nașpa, dar poate că sunt oameni care trebuie conduși cu forța, țări care nu pot supraviețui decât sub dictatură, iar atunci când ai un organism impasibil care doar mormăie, corupția și abuzul e absolut firesc. Iar noi nu suntem nimic mai mult decât un popor de bombănitori, în rest ne punem uniforma și compostăm bilete pentru ca alții să se plimbe cu trenul.

Spun mișcare orchestrată pentru că după scandalul de Marți cu Superimunitatea am trecut aseară pe la Universitate și n-am văzut decât vreo 5 jandarmi (doar ca să fie), în rest era ca și cum victoria a fost câștigată. Bravo, ne-au rămas munții întregi, acum putem iar să ne aplecăm, să ne dăm jos pantalonii și să ne-o luăm frumușel în funduleț ca și până acum, fără lubrifiant.

Adică pe bune, când am avut de suferit, n-a mișcat nimeni nimic. Când salariile părinților noștri (bugetari) au scăzut drastic, când pensiile bunicilor noștri au scăzut și mai mult, nimeni nu s-a ridicat de pe scaunul lui de corporatist sau de agenție să-și susțină familia. N-am văzut vreo mișcare organizată, alta decât cea sindicalistă. Acum brusc, dispar 4 munți și ”moare toată natura” iar noi suntem un popor arhi-cunoscut pentru mișcările ecologiste așa că ieșim în stradă fără să ne zică nimeni nimic. Căcat! Iar acum lipsa asta de reacție (în afară de cea jurnalistică) față de noile reglementări ale Codului Penal îmi arată că noi de fapt nu ne-am schimbat deloc și n-am ieșit din Miorița.

După ce-am citit reacțiile din presă și bloguri (ați citit sper articolul lui Petreanu, nu? sau de pe Rezistența Urbană) stau și mă întreb, eu ce pot să fac în situația asta? Nu pot avea încredere într-un președinte care nu face decât să se plângă și să arunce acuze, ca o bătrânică inutilă care stă pe scaunul de pensionari în autobuz și comentează orice; nu pot să am încredere nici în guvernul Ponta care mi-a arătat că nu e în stare nici măcar să se ocupe de imaginea lui când are pe cap o criză gen Roșia Montană, plus că are școala lui Iliescu pe cap; nici nu pot să-mi pun încrederea într-un popor format din indivizi care se gândesc la binele comun doar pe facebook, în rest n-ar mișca un deget pentru bunăstarea lor și a semenilor lor, așa că…

Așa că ce dracu pot să fac? Trebuie să accept să trăiesc în mizerie, să muncesc ca un scalv peste program doar ca să avansez în carieră încât să am un salariu decent cu care să-mi permit să intru în mall la reduceri sau să plec din țara asta? Nu, sorry, nici una din opțiunile astea nu sunt ok. Așa că ce fac? Căci de fiecare dată când credeam că am ales ceva ok, se trezește unul să vină să spună, uite nah! Uite ce-ai făcut! L-ai ales pe ăla, spală-te cu el pe cap. Asta în cazul în care ai votat (și nu i-ai lăsat pe toți țăranii cu 4 clase, țiganii fără clase și pensionarii să voteze pentru tine pentru 50 de lei și un kil de ulei). 

Tot Petreanu vine cu o idee aici, dar ai avea cu cine să faci asta? Pentru că eu nu vreau să fac politică dar mă simt nevoit să învăț și asta având în vedere că absolut nimeni din țara asta nu e dispus să facă ceva în interesul comunității, interes care i-ar face și lui mai mult bine. Suntem mult, dar mult prea comozi ca să facem ceva constructiv pentru noi. N-o să înțeleg cum de oamenii pot fi atât de ușor controlabili. Ne considerăm (individual) mai deștepți decât ceilalți, restul sunt niște proști. Dacă ai gândi un pic, ți-ai da seama că statistic vorbind cu siguranță ești prostul altora. Deci suntem deștepți sau proști? Nici una, nici alta, suntem doar singuri, dezbinați și diferiți. Totul ar merge mult mai bine dacă într-adevăr ne-am folosi de #unitisalvam și pe mai departe. Dar ăsta e doar un vis frumos. De-asta și spuneam că poate unele țări merită să trăiască sub control și dictatură. Căci nu le pasă efectiv de nivelul lor de trai. Aceste țări doar se vor plânge și vor protesta verbal, mai mult de-atât nici că o să vezi. Așa că parcă ne merităm soarta și eu la fel, pentru că recunosc. N-am făcut nimic până acum. Dar dacă aș vrea să fac, ce dracu fac acum?