Mă uitam la el prin vizorul camerei foto, iar el se uita direct la mine. Am făcut poza, apoi am lăsat camera jos și i-am zâmbit tâmp în semn de mulțumire, vădit rușinat. A stat neclintit și s-a uitat la mine în continuare. Singurul lucru care se mișca era marea din spatele lui. Nu părea deranjat, nici curios, dar se uita fix la mine. Am lăsat capul în jos încercând să înțeleg dacă voia să-mi transmită ceva și când mi-am întors iar privirea deja se întorsese să lucreze la motorul mașinii sale. Nu știu cine era, dar știu ce era. Unul dintre insulari. Iar oamenii ăștia știu.

Încă de când am fost acu vreo doi ani în Thassos, am zis că oamenii care locuiesc pe insule au găsit rostul vieții. Chiar dacă vizual ți se pare că trăiesc într-o sărăcie modestă, lucrul ăsta nu cred că-i afectează deloc. Asta pentru că lucrurile n-au nici o valoare. Anul ăsta m-am reîntors pe câteva insule ale Greciei și am același feeling de fiecare dată. Oamenii ăștia știu!

Nu vorbesc mult. Și nu pentru că nu știu sau n-au ce spune, căci altfel n-ar fi reușit să atragă atâția turiști. Casele lor albe cu ferestre colorate în albastru și cu fețele lor de masă în carouri sunt pentru deliciul turiștilor. Bătrânii stau pe la praguri pentru că știu că dau bine în poze. Continentalii trebuie să mai vină, să se întoarcă, să aducă mai mulți de-ai lor, căci așa vor cheltuii banii. Insularii știu că nu pot să schimbe lumea, dar știu cum să atragă banii către ei. Oamenii ăștia știu.

Se spune despre greci că sunt leneși. Da, sunt! Și noi românii suntem foarte leneși. Doar că lenea lor nu trebuie tratată ca semn de nesimțire și prostie. De ce dracu ți-ar păsa să muncești ca să-i îmbogățești pe alții? E o filosofie de viață pe care noi încă nu vrem s-o înțelegem. Cică țara lor e falimentară, dar când ajungi acolo descoperi altceva. Descoperi că țin foarte mult la țara lor și la modul lor de viață (de-aia și vor în afara UE). Țin ca afacerile să rămână în familie și banii în țara lor. E foarte greu pentru un lanț de fast food-uri sau de supermarket-uri să intre pe piața din Grecia. Asta pentru că grecii nu acceptă lucrul ăsta (decât în orașele mari cu potențial comercial foarte mare). De exemplu, singurul lanț de hipermaket-uri care a intrat pe piața grecească este Carrefour și asta doar pentru că s-a asociat cu un producător local și a acceptat ca numele lui să fie Carrefour Marinopoulos (iar business-ul e împărțit 50-50). Oamenii ăștia știu.

Și întorcându-ne pe insulă. Atunci când mergi pe o insulă grecească, depărtează-te un pic de grupul cu care ești. Lasă ceilalți turiști s-o ia înainte. Stai un pic la distanță și observă localnicii. Și așa cum tipul de la începutul articolului se uita la mine, o să-ți dai seama că oamenii ăștia știu care e rostul vieții. Iar acela e simplu. Nu, chiar atât vreau să spun. Simplu. Ăsta e rostul vieții. Simplitatea. Ai tot ce ai nevoie în jurul tău. Și multă liniște. Se face ora, toată lumea să urcă iar în vaporaș, se dă drumul la muzică, vaporașul se îndepărtează de insulă cu turiștii lor zgomotoși, iar insularii se întorc la viața lor liniștită departe de aglomerația, stresul cotidian, problemele de la serviciu, complicăciunea inutilă a vieții, refuzul ei, și toate tâmpeniile care ne ocupă nouă timpul zi de zi. Poate bat câmpii și sunt doar niște săraci cretini. Sau poate am dreptate. Dar un lucru e sigur. Oamenii ăștia știu!

Habar n-am unde am făcut pozele astea. Nici nu m-a interesat când am coborât în micul port. Tocmai pentru că am vrut să păstrez povestea asta intactă. Dar dacă vreți să mergeți, găsiți mai jos toate informațiile de care aveți nevoie 🙂

Acest articol a fost scris in infoturul “#GreekExplorer: Corfu, Evia si Grecia Continentala” organizat deTurismMarket.comin parteneriat cu agentia de turism TrampTravel.ro si cu sprijinul Nikonisti.ro,TravelWithaSmile.net, LAMONZA (www.lamonzashop.ro) si Art & Craft(www.artandcraft.ro)

Iar aici, puteți să vedeți un album întreg de poze din excursia #GreekExplorer.