E probabil cel mai frumos film din 2016. Și când zic frumos, mă refer la propriu frumos! Fantastic Beasts e de neratat.

N-aș da Lord of the Rings pe Harry Potter niciodată. De fapt, nu prea m-a cucerit așa tare seria Harry Potter. Nu știu exact de ce, dar întotdeauna am fost atras de povestea din Lord of the Rings. Tolkien a câștigat în ceea ce mă privește. Așa că atunci când a apărut trailerul la Fantastic Beasts am rămas un pic sceptic după ce-am aflat că e o poveste de Rowling.

Dar am fost să-l văd, așa cum îmi place să văd mai toate filmele. Mai ales dacă sunt la IMAX. Pfoai și ce bine că am fost pentru că e un film atât de frumos și de fain. În primul rând e plasat într-o perioadă mișto, interbelică să-i spunem, așa că imaginea filmului e ușor romanțată. În paralel treci în lumea magiei care e mult diferită de ceea ce eram obișnuiți să vedem în Harry Potter. Iar acele creaturi magice sunt pe cât de fantastice pe atât de adorabile și amuzante.

Apoi e povestea care te ține lipit de scaun până la finalul filmului. Nu e doar despre magie. E un film amuzant, e plin de suspans, e romantic, e fantastic, e pentru toată lumea. Dacă ai pic de sensibilitate în tine te vei trezi de multe ori cu zâmbetul pe buze și te vei atașa de multe personaje din film. Dacă ești ca proastele care s-au așezat lângă mine și care au vorbit în continuu până le-am făcut eu observație, o să pleci după vreo 30 de minute. Dar tu nu ești așa și știu asta.

Iar castingul, castingul este perfect! Eddie Redmayne care știe al naibii de bine să joace rolul ăla de ”autist” perfect focusat pe ce are el de făcut, ușor cu capul într-o parte și cu accentul ăla british impecabil, Colin Farrell de care mi-era dor că nu-l mai văzusem de mult și care joacă acel rol de villain deși nu ești convins dacă ești împotriva lui sau nu, Dan Folger care este pur și simplu adorabil, tâmpit și te face să râzi de foarte multe ori, Ezra Miller care e mega dubios, Samantha Morton pentru care am eu o slăbiciune de mult dintr-un clip U2 și din Minority Report, mai joacă și tata lu Angelina, Jon Voight, incredibil dar l-am recunoscut pe Ron Perlman după voce, deși joacă rolul unui elf contrabandist, iar la final o surpriză de proporții în casting pe care evident că n-o să vi-o zic.

Am plecat după două ore cu zâmbetul pe buze. O poveste foarte frumoasă care se vrea continuată cât mai repede și pe care o aștept cu sufletul la gură. E un film frumos pe care sincer cred că mi-aș fi dorit să-l văd de Crăciun. Dar nu așteptați până atunci. Mergeți weekend-ul ăsta la IMAX și vă garantez că două ore o să uitați de toate problemle voastre și de tot ce vă stresează pe lumea asta uitându-vă la filmul ăsta. E mult prea fain! Parcă m-aș mai duce și eu odată să-l văd!

P.S. Mi-a plăcut un artificiu în efectele speciale. Există anumite momente când acele creaturi magice depășesc banda neagră de jos a ecranului, creând impresia că ele chiar vin peste tine și că ies din ecran. Nice touch, man, nice touch! I see what you did there! 🙂