Cred că tocmai am văzut cel mai bun film pe anul ăsta și era să-l trec cu vederea. Deși e o producție originală Netflix, aș vrea să vă spun că-l găsiți pe Netflix, dar nu. Îl găsiți pe torente.
Și asta pentru că în industria drepturilor de difuzare încă lucrează numai cretini și imbecili. Suntem în 2018 aproape, iar eu tre să aștept cu lunile sau cu anii niște filme, când de fapt filmele ar trebui să fie la dispoziția tuturor, on a global scale, în schimbul unei ”sume modice”, evident. Eu mi-aș dori (și chestia asta a fost propusă de câțiva regizori, dar au fost refuzați) să pot vedea un film pe telefonul mobil chiar din ziua în care intră în cinematografe, iar pentru asta aș prefera să plătesc într-un sistem pay per view atât filmul cât și o supra taxă de cinema. Sunt genul de om care ar prefera să plătească în mod legal un abonament la Pirate Bay!
Anyway, revenind la film. E cu Emma Watson și Tom Hanks. Și întotdeauna am zis că Tom Hanks n-a jucat niciodată într-un film prost. Bine, The Circle s-ar putea să nu fie pe gustul tuturor, dar mie mi s-a părut excelent. Este excelent pentru toți cei care lucrează în multinaționale, nu se dezlipesc de facebook sau chiar pentru influenceri și vloggeri.
Acțiunea filmului se petrece într-un viitor apropiat și înglobează tot ce înseamnă ideea de perfect american company, gen Apple, Google sau Facebook. Tom Hanks joacă rolul acestui CEO care are întotdeauna acel speech motivațional la el și se ascunde în spatele unei imagini de om simplu cu o cană de cafea în mână. Totul, fiecare gest, fiecare cuvânt este atent calculat, lucru pe care l-am obsevat și eu deseori în rândul liderilor de companii.
Pe de altă parte intervin și lucrurile mai puțin plăcute, volumul imens de muncă, HR-ul care vine și-ți face observații că nu participi la activitățile opționale, tot bullshit-ul corporatist, dar pfoai, știu să-l vândă atât de bine, iar pe Tom Hanks îl prinde al naibii de bine rolul ăsta.
Ideea filmului bate spre zona de privacy, ceva ce în viitor s-ar putea să ne lipsească cu desăvârșire. Și nu e ceva ce n-ar putea să se întâmple, deoarece toate aceste schimbări se întâmplă treptat, în timp, iar noi le acceptăm chiar dacă mai țipăm câteodată PE FACEBOOK că ne sunt încălcate drepturile. Să ne amintim că în 2002 apărea primul telefon Nokia cu ecran color, 7650. Dacă mi-ar fi spus de-atunci cineva că urmează să-mi fie urmărită fiecare mișcare și orice obiceiuri deprind în online, probabil că m-aș fi panicat grav. Dar așa au trecut vreo 15 ani de-atunci și nu prea mai am vreo problemă cu asta. 🙂
În film apar totuși niște idei really fucked up, idei care la bază ar suna ideal într-o lume utopică, dar care îți dai seama că în lumea reală pot fi folosite în cu totul alt scop. Nu știu, eu l-am văzut aseară și mi-a plăcut la nebunie, au fost momente în care chiar mi-am pus niște întrebări și probabil a avut un efect așa mare deoarece înainte tocmai văzusem Snowden care vorbește fix despre ce se întâmplă cu toate datele noastre care sunt colectate.
Nu sunt adeptul teoriei conspirației, dar per final n-are cum să nu te pună pe gânduri. Și ca să vă atrag să vă uitați la film, vă las cu o întrebare din el (adaptată la realitatea noastră). Ce părere ați avea dacă fiecare om ar fi obligat să aibă un cont de Facebook? 🙂
