Anul trecut am avut parte de filme bune la Oscaruri, deși n-aș putea spune că The Shape Of Water a fost foarte apreciat de majoritate. Anul ăsta avem deja un preferat în rândul spectatorilor, Bohemian Rhapsody, dar cum rezultatele de la Oscaruri sunt tot timpul surprinzătoare, am zis să mă uit la toate nominalizările ca să știu la ce să mă aștept. Și să vă spun și vouă la ce să vă uitați.
Înainte de toate, tre să spun că mai jos se regăsește părerea mea personală care poate fi extrem de diferită de a altora. Asta pentru că mi-a zis o prietenă că nu mai are niciodată încredere în ce scriu despre filme după ce-am zis că The Nutcracker and the Four Realms e un film superb de Crăciun. :)))
CEL MAI BUN FILM
- BLACK PANTHER – Orice s-ar spune, nu e un film de Oscar. Nici măcar nu e cel mai bun film din seria Marvel, dar nu e prima oară când anumite filme sunt nominalizate din diverse alte motive. Și da, poate că prin cinematografie americanii încearcă să mulțumească comunitatea de culoare. Comunitate care a fost mai mult decât încântată de acest film, așa că probabil își justifică cumva locul aici.
- BLACKKKLANSMAN – Spike Lee vine cu un alt film despre rasism și despre cât de snobi sunt rasiștii. Spune povestea (inspirată din realitate) a unui polițist de culoare care se infiltrează în Ku Klux Klan. Amuzant e că face referire la Black Panther, nu la filmul Marvel, ci la mișcarea politică din anii 60 a comunității de culoare. E un film ok, pe alocuri amuzant, pe de altă parte îți arată acea față a urii necontrolate. Și la final, un mesaj clar anti-Trump, lucru pe care l-am văzut ulterior și în Vice.
- BOHEMIAN RHAPSODY – În sfârșit, am avut cu toții ocazia să mergem la un concert live cu Queen și Freddie Mercury. Asta dacă ai văzut filmul într-o sală de cinema, altfel ai pierdut o experiență foarte mișto. Pe lângă asta, a fost genul de film care a oferit satisfacție pe întreaga durată. De la casting la imagine, sunet, costume, editare, scenariu, tot. Dintre toate filmele nominalizate de anul acesta, ăsta e singurul în care nu am găsit nici un motiv de critică.
- THE FAVOURITE – E un BAF. Când zic BAF, mă refer la Boring As Fuck! Cumva filmele de epocă vor să se reinventeze, dar n-aș spune că The Favourite reușește în vreun fel. Imaginea e interesantă, pentru prima oară când văd că un film de epocă se folosește de obiective ultra wide și asta oferă o perspectivă nouă acelor saloane somptuoase din castelele Angliei. Filmul spune povestea a două femei care luptă pentru putere și pentru poziția de servitoare a Reginei Ana a Angliei și sunt în stare să facă orice pentru asta. Inclusiv s-o frece pe regină între picioare, deși nu există dovezi istorice cum că aceasta ar fi fost lesbiană. În afară de câteva scene dubioase și o abordare modernă, filmul e lung și plictisitor. Nu se întâmplă ceva nemaipomenit și când se termină nu știi cum s-a terminat, dar te bucuri.
- GREEN BOOK – După Bohemian este al doilea film preferat de anul ăsta. Face parte din categoria filmelor frumoase. E cu muzică bună, educațional, motivațional, cu glume mișto, cu lacrimi, cu de toate. Este povestea unui pianist de culoare bine educat care își angajează un șofer italian alb, mai grobian de felul lui, dar la final ajung să fie cei mai buni prieteni.
- ROMA – Alt BAF! Fiind disponibil pe Netflix, multă lume s-a uitat la el și părerea lor e similară cu a mea. Un film pe stilul cinematografiei românești, cu cadre exagerat de lungi în care nu se întâmplă nimic. De fapt, nu se întâmplă nimic în tot filmul cap coadă. Ai putea să-l treci lejer la categoria documentare despre nimic. Dar asta cică ar însemna arta cinematografică. Cu toate astea, m-am forțat să mă uit până la final și să văd o parte bună despre care o să discut la capitolul CEA MAI BUNĂ IMAGINE. Și totuși ciudat, căci Alfonso Cuaron a regizat multe filme mișto, printre care unul dintre preferatele mele, Gravity.
- A STAR IS BORN – Bleah, m-am forțat să mă uit la ăsta, căci mi-am dat seama din afiș că nu e genul meu. Dramele astea romantice cu ea care se îndrăgostește de ”bad boy rock star alcoolic notoriu” sunt deja un clișeu pentru mine. Dar înțeleg de ce multora le-a plăcut atât de mult, iar filmul este aproape un musical, dar bun, cu muzică bună, Gaga joacă foarte bine și evident că la orice femeie place un rock star ca Bradley Cooper. Chiar dacă nu e genul meu, e un film bun și e normal să prindă. Sunt sigur că s-a plâns mult prin sălile de cinema la filmul ăsta.
- VICE – Pfff, cum e Vice! Sunt fan al filmelor politice și istorice, iar Vice e un film foarte bun. Despre Dick Cheney, vicepreședintele Americii în timpul administrației Bush junior, care se pare că a condus din umbră tot conflictul din Irak de după 9/11. Sincer, l-am văzut ca și cum ar fi un film despre Liviu Dragnea, despre personaje politice fără pic de scrupule care fac orice ca să-și atingă scopul. M-a amuzat inserarea cu speech-ul lui Reagan din 80 care o dă pe aia cu ”make America Great Again!” Iar mesajul de la final este cât se poate de dur, realist și îndreptat direct către spectator. Ceva de genul ”Am ajuns aici pentru că TU m-ai ales!”. E un film curajos pe care vi-l recomand cu toată căldura și nevoia.
CEL MAI BUN ACTOR
- Christian Bale / Vice – Omu iar s-a îngrășat pentru un rol și îl prind personajele astea foarte bine. E rece, calculat și oricum, n-ai zice în ruptul capului că e Bale în film.
- Bradley Cooper / A Star Is Born – ce să zic, joacă foarte bine rolul rockstar-ului bețiv, fucked up și veșnic îndrăgostit.
- Willem Dafoe / At Eternity’s Gate – o viziune interesantă asupra vieții lui Vincent van Gogh, iar Dafoe chiar e van Gogh. I se citește disperarea și depresia pe față, iar dacă ai niște timp, ar fi bine să te uiți la film. E mișto.
- Rami Malek / Bohemian Rhapsody – pentru mine, e cel mai bun rol. Mi se pare că a transmis o tonă de emoții de-a lungul filmului. Are o sensibilitate nativă care i s-a potrivit de minune pentru acest rol. And the Oscar goes to hopefully…
- Viggo Mortensen / Green Book – da, joacă super bine rolul unui italian din New York. Dar mi s-a părut bun în combinație cu Mahershala Ali, n-aș putea spune că unu a avut rol principal și altul secundar.
CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ
- Yalitza Aparicio / Roma – Deci cum? Încerc să-mi aduc aminte cu ce-a ieșit în evidență. Mda, deci nu. Sau nu mai înțeleg eu filmele de nici o culoare. 🙂
- Glenn Close / The Wife – P-ăsta nu l-am văzut încă. Deci habar n-am. Revin.
- Olivia Colman / The Favourite – Da, chiar dacă m-a plictisit filmul, Olivia Colman joacă super bine în rolul Reginei depresive care a pierdut 17 sarcini de-a lungul vieții.
- Lady Gaga / A Star Is Born – Nu m-ar mira să ia Oscarul, chiar a jucat super bine. Nu că m-a dat pe spate, dar nici alte roluri remarcabile nu am văzut. So, my money is on Gaga.
- Melissa McCarthy / Can You Ever Forgive Me? – Melissa s-a lăsat de comedii și încearcă un rol mai serios. Și o prinde bine. Este povestea unei scriitoare ratate care falsifică sute de scrisori ale unor scriitori celebri și face bani din asta. Bazat pe un caz real.
CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL SECUNDAR
Dintre toți nominalizații, aș merge pe Mahershala Ali din Green Book. Îl prinde rolul pianistului de culoare educat și constant temperat în ciuda atacurilor rasiste cu care trebuia să se obișnuiască. Nu pot să-l omit nici pe tâmpitul de Sam Rockwell care-l interpretează pe Bush jr. în Vice. Adică nici că puteau găsi un actor mai potrivit pentru rolul ăsta. Doar că apariția lui nu a fost atât de prezentă în film pe cât mi-aș fi dorit.
CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL SECUNDAR
Aici n-am putut să mă decid. Aș alege între Emma Stone și Rachel Weisz din The Favourite. Ambele joacă extrem de bine și mi-e cam greu să fac diferența. Dar om vedea la premii, poate câștigă Marina de Tavira cu Roma. 🙂
CEA MAI BUNĂ IMAGINE
- Cold War / Łukasz Żal – Polonezul a mai dat o dată lovitura în 2013 cu IDA, cel mai instagramabil film pe care l-am văzut până acum. Stilul monochrome, aspect 4/3, face ca fiecare cadru să fie fotografic. Bun, mi-a plăcut.
- The Favourite / Robbie Ryan – Cum spuneam mai sus, faptul că sunt folosite obiective ultra wide, oferă o perspectivă diferită a filmelor de epocă și într-adevăr, sunt niște scene foarte mișto în film.
- Never Look Away / Caleb Deschanel – iată încă unul pe care n-am apucat să-l văd. Revin.
- Roma / Alfonso Cuarón – După ce am trecut de plictisoșenie, mi-am dat seama că la capitolul imagine, Roma e foarte bun. Fiecare cadru în parte este extrem de bine calculat și e primul film în care văd că fiecare figurant are un rol important în fiecare scenă, chiar și câinii. Niciodată nu se suprapun actori și cadrele lungi plictisitoare îți dau timpul necesar să observi fiecare detaliu. La capitolul imagine, Roma mi-a plăcut cel mai mult.
- A Star Is Born / Matthew Libatique – Mda, bun, imagine de concert, feeling de concert, culori mișto, cadre faine de pe scenă. Mda, bun, nu știu ce să zic. 🙂
Cum spuneam, astea sunt părerile mele personale legate de filmele nominalizate. Să vedem ce-o fi și la decernare. #duamneajută 🙂
Multumesc pentru recomandari.
Cu mare drag! 🙂
Pingback: Am văzut The Favourite, un film cu 10 nominalizări la Oscar