Sunt în plină curățenie a arhivei foto și aveam nevoie de un nou spațiu de stocare, iar cei de la SanDisk mi-au trimis ceva ce încă nu-mi vine să cred că e un ”hard” și are 1TB! Nu, serios, chestia aia din poză are un 1TB! 🙂

Pe vremea când mi-am luat primul calculator Pentium 4 aveam un hard de 32 de mega. Gen, cam cât ocupă acum vreo două poze pe aparatul foto. Era mare, greoi, rece și cârâia de zici că era râșniță de cafea.

Lucrurile s-au schimbat mult, iar tehnologia a avansat, dar tot sunt momente în care mă uit și nu-mi vine să cred. Cum, spune-mi și mie, cum? Și mai important, UNDE? 🙂

În ultimii ani a devenit prioritar pentru mine să mă uit către aparatură foto și accesorii cât mai mici și mai ușoare. Efectiv nu mai suport să car în rucsacul foto zeci de kg. Dacă tot costă o căruță de bani, atunci să fie și confortabil, zic. Unul dintre motivele pentru care am trecut de pe DSLR pe mirrorless a fost cel al greutății. Apoi am căutat un laptop cât mai ușor. Iar hardul extern, hmmm, hardul încă ocupa spațiu destul de mare în rucsac.

Până am pus mâna pe SSD-ul extern SanDisk Extreme PRO® și nu mi-a venit să cred că e un pic mai mare decât un card de credit și are o ”grosime” de 9mm. Și cel pe care îl am eu e de 1TB, dar el poate fi și de 2TB. Băh, voi înțelegeți ce înseamnă asta? O bibliotecă întreagă într-un device atât de mic! Mi se pare wow!

Am aproape 2TB cu poze adunate de prin ultimii 15 ani și am două metode pentru a salva toată arhiva asta. În prima mă folosesc de serviciul Google Photos unde urc toate pozele pe care nu le vreau la mărimea lor originală, iar în a doua mă folosesc de device-uri externe. Iar cel de la SanDisk a venit la fix.

Am multe poze din proiecte de business, evenimente, shooting-uri personale sau poze foarte bune pe care aș putea să le printez la un moment dat. Pe lângă asta am o politică prin care nu șterg nici o poză de proiect/job mai veche de 5 ani. Am pățit să mi se ceară poze și după 3 ani. Și ar fi bine să mai am și spațiu liber de stocare, că nu știi niciodată când umpli cardurile de memorie (culmea face că tot SanDisk folosesc) și tre să le golești undeva. Iar SSD-ul ăsta poți să-l agăț la pantaloni, nici nu tre să-l țin în rucsac.

Pe lângă faptul că e foarte ușor și arată super șmecher (față de hardurile alea vechi pe disc, argintii și reci), SanDisk Extreme PRO® e rezistent la apă și șocuri. De șocuri vă pot asigura eu căci l-am scăpat de două ori pe jos încercând să fac poza din articol. N-are nici pe dracu.

Bun, cum e cu viteza? N-o să mă dau expert în tehnologie sau să fac niște benchmark-uri cu el, că nu am făcut niciodată asta. În schimb am făcut un test ”după ochi”. Adică am luat un fișer de 500 MB cu poze și l-am copiat în primă fază prin cablul USB 3.1 și i-a luat cam 15 secunde și l-am mai copiat încă odată prin cablul USB Type-C și i-a luat vreo 2, 3 secunde. Și laptop-ul tot SSD are. Am pus pe stories acest ”test oficial” pe insta la @alexdamian.ro 🙂

Mnoh, eu mă declar mulțumit. Mai ales că sunt dese situațiile în care nu pot să fac un WeTransfer și tre să copiez rapid pozele de la eveniment și să i le dau clientului.

Așa că dacă vă interesează să vă salvați pe undeva toate pozele din vacanță, clipurile, proiectele sau să-l folosiți pe post de memory stick la un cu totul alt nivel, vă recomand să vă îndreptați către așa ceva. Se spune că durata de viață a unui SSD este de 10 ani și în plus de asta e foarte sigur. Păi la cum l-am scăpat eu de 2 ori azi, clar un HDD avea deja bug-uri sau poate chiar nu mai mergea deloc. Hai, dați cu un click și vedeți minunea:

Dacă aveți întrebări specifice legate de produs, să-mi spuneți și revin. Între timp, mă duc să mai rezolv din arhiva foto. 🙂