Luați-vă prietenii, copiii și rudele și uitați-vă la poza asta! El este Sudan, ultimul rinocer alb de pe planetă. Are 42 de ani și după ce o să moară, rasa lui va fi declarată dispărută.
De curând m-a întrebat cineva de ce mi-e cel mai mult frică și am răspuns că de oameni (și de întuneric, dar asta e din copilărie). Da, de oameni, pentru că oamenii sunt singurii care pot să distrugă tot în jurul lor, inclusiv ceea ce iubesc.
Întotdeauna m-am simțit mai liniștit în jurul animalelor pentru că știu la ce să mă aștept din partea lor. Găsesc mult mai multă liniște în a sta cu un câine în brațe, tolănit pe burta unei vaci, făcând mișto de porumbei sau să mă holbez printre gratii la leul plictisit din grădina zoologică. Dar printre oameni trebuie să fii întotdeauna atent pentru că sunt imprevizibili și vorba aia cu ”orice spui poate și va fi folosit împotriva ta” mi se pare că reprezintă rasa umană în cel mai bun mod cu putință.
Acum aflu că ultimul mascul de rinocer alb are 42 de ani, vreo 4 femele (2 în rezervație și 2 la grădini zoologice) și o lipsă totală de chef de hârjoneală. Practic, șansele ca el să se mai împerecheze sunt minime spre zero. Umblă cu paznicii tot timpul lângă el, dar chiar și-așa se pare că braconajul a atins cote disperate. Și pentru ce rahat? Pentru oameni, mai exact pentru cornul lui care e apoi vândut pieței asiatice de medicină. Sunt sigur că asiaticii n-or să dispară de pe pământ după ce-o să dispară și Sudan, sau toți rinocerii și elefanții și toate animalele de pe planetă.
Acum, doar pentru cultura noastră generală (căci în viața de zi cu zi e clar că n-o să mai vedem vreodată animalul ăsta) citiți tot articolul aici. E o poveste tristă, dar poate o s-o dăm mai departe. Deși știu că nu e prima oară și nu va fi nici ultima oară când o specie sau rasă de animal ajunge la extincție din cauza omului.
Sursă foto: CB2/ZOB/Brent Stirton/National Geographic
