Chiar dacă ne putem cumpăra DSLR-uri, asta nu înseamnă că și ajungem să facem niște poze senzaționale. În special în vacanță, când ne întoarcem cu tone de poze banale și la care nu ne mai uităm niciodată. Dar ce-ar fi dacă am ajunge să facem poze sau clipuri la care să vrem să ne uităm de plăcere în mod regulat? O să încerc să vă dau câteva sfaturi apropo de pozele pe care le puteți face în vacanță, mai ales că până marți aveți timp.

Există două tipuri de poze pe care le facem în vacanță. Ori pozăm un loc, or ne pozăm pe noi în locul ăla. Dar apoi când ne uităm la ele, ne uităm ca la niște poze banale, știm c-am fost acolo și ne mirăm cum de alții au poze atât de reușite din aceleași locuri. Ce-i în neregulă cu ce facem? Păi… cam totul! 🙂

În primul rând, atunci când ne facem o poză în vacanță (fac excepție de la selfie-uri, alea sunt ok și sunt din altă categorie) ținem cu tot dinadinsul să apărem în ele. Și de cele mai multe ori ne punem fix în mijlocul pozei, cu spatele la locul pe care vrem să-l fotografiem și apoi zâmbim forțat. De ce e banală o astfel de poză? Păi pentru că stai cu spatele fix la ce e mai important în poza aia. Locul pe care-l vizitezi este cel care te-a făcut să faci o poză în primul rând, nu? El e cel care comandă creierului tău să spui ”Fă-mi și mie o poză aici!”. Doar că banalitatea acestor fotografii vine din faptul că în fiecare din ele sunt de fapt 2 poze suprapuse. O poză cu tine și o altă poză cu un loc magnific. Atunci când cineva se uită la acea poză (chiar și tu) nu va ști pe ce să se concentreze. Pe tine sau pe loc? Pentru că între voi doi nu există nici un dialog, nici o poveste, nici o legătură, nimic. E doar o suprapunere nefericită.

Ce-ar fi dacă în următoare ta poză de vacanță te-ai întoarce cu spatele la cameră? Ce-ar fi dacă ai lua aceeași poziție care te-a făcut să vezi peisajul și să-l admiri. Și să-l admiri și în poză. Nu, nu tre să stai neapărat cu fundul la cameră (doar dacă nu e foarte mișto, dar aia e altă discuție), poți sta și în profil, dar ideea e să ai un dialog cu scena pe care vrei s-o fotografiezi. Să existe o conexiune între voi, o legătură, o emoție, o poveste. Sau dacă tu ești cel/cea care face fotografiile în vacanță, atunci încearcă să-i surprinzi în poze pe cei dragi de cum ați ajuns în locul cu pricina. Încearcă să le surprinzi prima reacție față de locul vizitat (mirare, zâmbete, gesturi, etc) și fă asta încât să incluzi și peisajul sau clădirea sau mai știu eu ce vizitezi. Și așa vei fi pe drumul de a face prima fotografie de vacanță mișto. Apoi lasă aparatul jos și bucură-te de locurile alea. 🙂

Apoi, al doilea tip de poze de vacanță este ăla în care pozăm locurile fix de unde le privim noi. N-o să intru încă în discuția despre compoziția unui cadru, aia e o discuție mult mai detaliată și se regăsește în fiecare curs foto. Dar o să discut despre faptul că de multe ori poate că așteptăm să iasă toată lumea din poză ca să pozăm un loc. Să-l facem, așa, wallpaper, gen. 🙂

Așa făceam și eu la început, nu suportam oamenii care-mi intrau în cadru, așteptam o grămadă ca să pozez un loc senzațional, ba chiar câteodată ridicam cadrul în sus încât să nu surprind mașini sau oameni, ci doar clădiri. Apoi când ajungeam acasă mă uitam la poze și nu mi se păreau la fel de spectaculoase precum le percepusem eu. Asta pentru că am scos omul ca unitate de măsură din pozele mele. Puteam să fotografiez cel mai mare zgârie nori că niciodată nu-mi dădeam seama cât de mare era dacă nu includeam cel puțin un subiect uman în scena respectivă. Nu încercați să mai scoateți oamenii din cadru, ba dimpotrivă, încercați să vă folosiți de ei ca să concepeți o nouă poveste. O legătură între acei oameni și locul fotografiat. Vor oferi atât o poveste cât și o dimensiune a scenei compuse.

Uite, fotografia din articol. Acum vreo 15 ani probabil că aș fi fotografiat doar fereastra unei case tradiționale de la țară. Ar fi fost o poză frumoasă, dar una dintre miile făcute în vacanțe și uitate în vreo arhivă, ceva. Așa că am mai adăugat un subiect uman, doar că de data asta nu l-am întors cu spatele căci scena din spate este limitată de spațiu. Ar fi stat cu fața la perete, ceea ce e artă și nu-mi doream în momentul ăla. Și nici nu puteam să-l pun să se uite la mine că o dădeam în banala poză de vacanță. Așa că am mai introdus un ”subiect” în poză cu care să creeze un dialog. Și fotografia te face să te uiți la fată, care este foarte frumoasă, are o liniște aparte, ba chiar lasă aparatul foto jos pentru a contempla momentul respectiv. Și când te uiți la fața ei vei observa că privirea ei este cea care te ghidează către cel de-al doilea ”subiect” din poză. Și anume, o tradiție. Niște pâini proaspet scoase din cuptor, puse la răcit într-o copaie de lemn. Deja e un dialog, o poveste, o relație pusă pe o scenă ideală. Probabil că te-ai fi gândit să faci o poză cu fereastra, apoi să le faci o poză prietenilor și apoi să pozezi pâinile separat. Iar alea sunt niște poze banale. Așa, cu o singură poză, ai o poveste și nu mai ajungi să faci tone de poze în încercarea de a surprinde disperat ceea ce ai simțit tu live acolo. Și nu uita, totul ține de poveste!

Iar chestia asta se aplică și clipurilor video. Chit că facem poze sau filmăm, ideea e să ne includem și pe noi în ele, dar să fim într-o constantă relație cu locurile pe care le vizităm. Am văzut că e un trend din ce în ce mai crescut ca oamenii să-și creeze propriile lor clipuri de vacanță. Decât să ai tone de giga cu imagini banale filmate în vacanțe, te-apuci și montezi imaginile pe care le-ai surprins și scoți un clip de vreo 5 minute la care să te uiți de plăcere de fiecare dată. Și o să vă dau 3 exemple unde 3 cupluri au vizitat diverse locuri în concedii sau luna de miere. Nu încercați să vă gândiți că oamenii ăia sunt profesioniști și că voi nu, n-are legătură cu asta. Încercați să vedeți cum s-au inclus ei în imagini și care e relația lor cu locurile vizitate. Și apoi vorbim și de tehnică (deși unii filmează totul doar cu telefonul mobil). 🙂

Sper că v-au fost de folos sfaturile astea, iar acum Enjoy!

ÍSLAND Honeymoon from CYCLE on Vimeo.

for that moment in South Africa. from Marko Roth on Vimeo.

Gaspésie 2015 from Alex Carignan on Vimeo.