În ultimul timp am început să recuperez la capitolul filme și am văzut câteva care chiar te țin în casă la niște popcorn, o pătură caldă și un brad proaspăt împodobit.
Așa, o să încep cu două filme mai dubioase, dar care din punct de vedere al imaginii sunt demențiale. Fiecare cadru este atât de bine ales și gândit încât te gândești că doar pentru încadrare s-au făcut foarte multe repetiții.
Primul este unul dintre cele mai absurde filme pe care le-am văzut în viața mea. M-a atras titlul, A pigeon Sat On A Branch Reflecting On Existence. Are un umor sec, prost, ceea ce-l face delicios de idiot. Poate că doar eu am râs, poate or să râdă și alții, dar merită încercat. E un film suedez regizat de Roy Andersson și unde credeam că nu există ”suedeji” urâți, aici ai parte de cele mai caraghioase personaje și cele mai tâmpite situații care reflectă realitatea absurdă ce ne înconjoară. Dar bagă un trailer, să nu zici că te-am pus să te uiți la o prostie (ceea ce și este, de fapt). 🙂
Al doilea film nu e ciudat, dar la capitolul imagine e tata și cu mama lor. E vorba de Ida, care a câștigat Oscarul anul trecut pentru cel mai bun film străin. E regizat de Pawel Pawlikowski și rolul principal este jucat de Agata Trzebuchowska, o tipă incredibil de frumoasă și care dă al naibii de bine pe ecran (și a fost și rolul ei de debut). Care-i treaba în film? N-aș spune că e ceva spectaculos. Doar o călugăriță evreică în căutarea părinților ei care se pare că au fost uciși după cel de-al Doilea Război Mondial. Ce este absolut fascinant la acest film? Totul! În primul rând imaginea. Cum spunea prietenul Colceriu, filmul ăsta e făcut numai și numai din cadre de Instagram. Oriunde pui pauză, ai o poză de Instagram. Mă bate un gând să fac un cont de Instagram cu toate cadrele din film. Merită văzut!
Bun, și-acum să trecem la chestii mai serioase. Știu că mai nou ”fetele moare” după Tom Hardy. La naiba, gagiul e super bun! Și nu doar că e bun, dar ce-mi place la ”fraier” e că știe să și-o ia în filme. Băi, omu se lasă ciuruit, bătut, etc. Nu face pe super eroul ca ceilalți actori râvniți. Iar Tom Hardy chiar a jucat numai în filme bune până acum. Așa că nu știu dacă ați văzut Child 44 dar neapărat trebuie să-l vedeți. Am crezut și am vrut să cred că e după fapte reale, dar de fapt doar se inspiră din realități ale perioadei bolșevice și comuniste din Rusia. Child 44 te ține în tensiune cam tot filmul, pentru că e povestea în care un ”milițian” vrea să prindă un criminal în serie, dar în același timp este urmărit de proprii lui colegi, pentru că interese și pentru că (iar asta mi-a plăcut cel mai mult) în Paradis nu există crime! Doar o propagandă comunistă prin care se nega cu tărie existența criminalilor, pedofililor, homosexualilor, etc. Filmul e genial, recomand din plin! Nu m-ar surprinde să-l văd pe lista Oscarurilor.
Și un alt film de acțiune, poate nu atât de intens ca Child 44, este Kidnapping Mr. Heineken. Un film în care Anthony Hopkins interpretează rolul lui nenea Heineken (da, chiar berea care-i poartă numele) și descrie momentele în care acesta a fost răpit de niște ”băieți” care s-au gândit ei să facă un ban ”cinstit”. Băh, filmul e tare fain, nu m-așteptam. În primul rând nu m-așteptam să se fi inspirat dintr-un caz real, dar da. Prezența lui Hopkins nu e atât de… prezentă, dar se pune mult accent pe acțiune și poveste. Așa că merită să-l puneți și pe ăsta pe listă. Poate vă vin idei. 🙂
Iar dacă vreți să mergeți la cinema, v-aș recomanda Inima Mării, Bunul Dinozaur, Podul Spionilor și Goosebumps care pare un fel de Jumanji actualizat. Și nu uitați că vine premiera Star Wars, care deja are încasări imense numai din vânzarea de bilete în avans. Așa că aveți grijă să prindeți un loc!
Popcorn v-ați luat? Sau sunteți fan nachos ca mine? Cu două de brânză, evident! 🙂
Ok, am cateva ore bune la ce sa ma uit! Nu cred ca as elimina niciunul de pe lista sau cel putin interes exista.
Ia vezi si “The Heineken Kidnapping” cu Rutger Hauer.
I will! 🙂