Noh, vine weekend-ul, așa că hai să dăm drumul la modul ”ignore” și să băgăm niște filme bune. Și am văzut acum câteva zile o comedie la care am râs de m-am spart și pe care vi-o recomand din suflet! Nu tre să ratați Ave, Cezar!

George Clooney e ”tâmpit”. Jur, deci am început să râd de cum a intrat el în cadru într-un costum de centurion. N-ai cum să fi ca el! Și de fapt tot filmul este brilliant! N-am mai râs cu atâta de poftă de foarte mult timp.

Ave, Cezar e o comedie a fraților Coen. Ceea ce înseamnă că are acel gen de umor specific fraților Coen. Umor cu care v-ați mai întâlnit în Burn After Reading, The Ladykillers, O Brother, Where Art Thou? sau The Big Lebowski. Dacă ați văzut unul din filmele astea și nu v-a plăcut, well, n-aș vrea să spun că sunteți un caz pierdut, dar totuși merită să vă salvați reputația cu filmul ăsta. 🙂

Întotdeauna au fost ciudate filmele fraților Coen și ăsta nu se lasă mai prejos. Tocmai scenele absurde și ironice te fac să înțelegi că ”Băi, da! E chiar funny! Nu-i o rușine să râd la el!”. Poate că-ți ia un pic să te obișnuiești cu genul ăsta de umor, dar apoi o să ajungi să râzi și singur în sala de cinema. Pentru că mai peste tot sunt scene care pot părea ok, dar care ascund o doză foarte mare de ironie. Și mai e și genul de film în care anumiți actori de la Hollywood arată o cu totul altă față. Renunță la imaginea lor de sex simboluri și fac pe proștii. Ceea ce sunt sigur că poate irita pe foarte multă lume.

Așa cum Fight Club a fost o mare dezamăgire pentru milioanele de admiratoare sensibile ale lui Brad Pitt, care părăseau sala de cinema împiedicându-se printre lacrimi și oripilate de cum și-o lua Brad în mufă cu rânjetul pe față, așa și un film de Coen s-ar putea să te șocheze prima oară apropo de jocul actoricesc al unor staruri pe care le știai ”serioase”. Iar colaborarea dintre frații Coen și George Clooney este dătătoare de minuni.

Bine, nu e vorba doar de Clooney, filmul fiind plin de Cameo-uri (apariții scurte ale unor vedete de cinema) și poate fi tradus printr-un tribut adus filmelor clasice americane, dar într-un mod cât se poate de ironic. Chiar și povestea filmului e absurdă, sau modul de abordare e absurd. Și probabil cel mai absurd și mai ”idiot” din tot filmul ajunge să fie Channing Tatum. 🙂

Dacă nu ieșiți din casă, atunci v-aș mai recomanda o comedie/dramă de văzut fix din mijlocul patului. E și asta un pic dubioasă, dar mi s-a părut un film frumos și unul pe care trebuie să-l bifezi. Me and Earl and the Dying Girl s-ar putea să fie în ton cu vremea de afară.

Să nu uitați de popcorn! 🙂

 

Sursă foto: eHDWall