În acest articol vom vorbi despre o muzică foarte veche dar totuşi plină de tinereţe şi veselie. Când o vei asculta pentru prima oară o uşoară senzaţie de căldură te va cuprinde şi nevoia de a face o reverenţă în faţa audienţei va fi cerută. Pentru că vom vorbi de muzica ce era cântată la Curtea Regilor şi nu numai, acum sute de ani. Şi totuşi, sunt oameni care încă mai cântă acest gen de muzică chiar şi în prezent.
Unul dintre aceşti oameni este Jordi Savall. Instrumentistul violei da gamba (violă de picior), dirijorul şi compozitorul Savall s-a născut în Spania în 1941 şi din punctul meu de vedere este figura cea mai proeminentă a muzicii vechi. El este responsabil pentru aducerea înapoi pe scenă a instrumentelor muzicale din perioada medievală şi renascentistă şi pentru menţinerea acurateţii istorice a muzicii cântate în acea vreme. Savall a început studiile muzicale la vârsta de 6 ani şi a absolvit Conservatorul din Barcelona.
Nu-mi amintesc când l-am ascultat prima oară pe Savall dar îmi aduc aminte de versiunea sa de Greensleeves văzută pe Mezzo. Nu puteam schimba canalul, degetul mi se blocase pe telecomandă am admirat în timp ce muzica se derula din ce în ce mai repede. Iar instrumentele…nu mai văzusem aşa ceva până atunci. Capul violei da gamba avea sculptat chiar o figură umană (vezi ultima fotografie a acestui articol). Credeam că acele instrumente puteau fi văzute doar în muzee. Dar cineva chiar cânta la ele. De atunci am început să mă interesez mai mult de Jordi Savall.
După ce a absolvit studiile la Conservator şi-a început formarea în muzica antică cu ansamblul Ars Musicae şi prin studii, mai departe, în Elveţia. În 1974 a format alături de soţia sa, soprana Montserrat Figueras, grupul Hesperion XX. Era alcătuit din muzicieni din diverse ţări şi a devenit în scurt timp promotorul muzicii medievale, renascentiste şi baroce, în toată lumea.
Fidelitatea interpretării era remarcabilă şi odată cu întoarcerea din Elveţia în Spania a format Capella Reial de Catalunya astfel încât să atingă şi aspectele muzicii vocale timpurii. Cu asta, toate aspectele muzicii vechi erau acoperite iar la repertoriu s-au adăugat piese din baroc şi clasic. Din 1970 Jordi Savall a desfăşurat o activitate intensă ca interpret şi dirijor, a câştigat multe premii, a înregistrat mai mult de 100 de discuri dintre care poate fi văzut pe site-ul său unul din ultimile albume ISTANBUL. DIMITRIE CANTEMIR. “The Book of the Science Music” and the Sephardic and Armenian musical tradition.Cu toţii ştim cine a fost Dimitrie Cantemir din cărţile de istorie. Dar puţini ştiu că Domnitorul Moldovei a trăit în exil forţat în Istanbul unde a învăţat şi a compus muzică. Este cunoscut ca şi primul compozitor de la noi al “aclamatului” gen muzical numit manea. Aşadar, îmi pare rău să vă dezamăgesc dar nu ţiganii contemporani au inventat acest gen muzical şi nici nu suna aşa cum este el “prezentat” astăzi. Oricum, trebuie să acceptăm influenţele muzicii tradiţionale turceşti în rădăcinile muzicii tradiţionale româneşti. Face parte din moştenirea noastră culturală şi nu e ceva de care să ne ruşinăm. Mai mult, dacă ascultăm înregistrările lui Savall cu muzică orientală o să recunoaştem motive muzicale din cântecele lăutareşti şi populare româneşti.
Istanbul devenise un centru cultural şi religios important în vremea în care a ajuns Dimitrie Cantemir având vârsta de 20 de ani. Mulţi europeni erau atraşi de acest loc printre care şi artiştii. Cantemir a devenit rapid un cântăreţ şi compozitor renumit. Obişnuia să cânte la un instrument numit tanbur care era un fel de lăută. Ca şi compozitor s-a afirmat prin lucrarea sa Kitab-i ilm-i musiki (Cartea Ştiinţei Muzicii) ce i-a fost dedicată Sultanului Ahmed al III-lea şi care este de asemenea punctul de plecare al ultimului proiect muzical al lui Jordi Savall.
Spiritul devotat al lui Jordi Savall în a dezvălui această muzică pierdută a fost pe deplin apreciat în 2007 când, alături de Hesperion XXI şi Capella Reial de Catalunya a concertat în Bucureşti la Ateneul Român în timpul Festivalului George Enescu. Două incredibile concerte de seară au făcut ca publicul să izbucnească în aplauze şi surprindere.
Două concerte nu au fost de ajuns pentru a satisface audienţa am avut ocazia de a înţelege şi a aprecia mai bine această muzică. Poate că Beethoven este cântat zilnic şi cu toţii am ascultat ceva de acest compozitor până în momentul ăsta (chiar dacă ne aflam la un moment dat într-un lift şi nici nu ştiam că ascultăm Beethoven), dar ce s-a întâmplat înainte de asta ar trebui să ne intereseze de asemenea. Este foarte interesant să descoperi cât de complexă era compoziţia muzicală în anumite locuri de pe glob mult înainte ca Mozart să se fi născut.
Şi interpretarea acestei muzici era diferită. Să vorbim un pic de Montserrat Figueras. Prima oară când o asculţi ai spune că e ceva în neregulă cu vocea ei. Timbrul vocii sale este unic şi este ceva ce n-ai mai auzit până acum. Nu are obişnuita educaţie muzicală post-romantică dar vocea studiată şi educată evocă o tehnică de cânt ce reproduce stilul muzicii trubarurilor şi al celei medievale. Este o experienţă vocală total diferită şi toţi cei care au fost la acele concerte se pot considera norocoşi pentru că nu în fiecare zi întâlneşti pe cineva atât dedicat în a adopta un anumit stil de cântat. A început să studieze aceste tehnici încă din 1966, iar în 1968 şi-a continuat educaţia la Schola Cantorum Basiliensis şi la Musikakedemie. Prin stilul său de cântat ne putem face o idee despre cântul vocal înainte de 1800.
Cu toţii cunoaştem expresia: “Rămâne în familie”. Nici familia lui Jordi Savall nu face excepţie de la această expresie. În prima seară am avut ocazia s-o ascultăm pe Arianna Savall cântând la harpă. Este o apariţie angelică, drept din basmele cu zâne, fermecând prin simpla ciupire a coardelor de harpă. S-a născut în Elveţia în 1972 şi a început să studieze harpa de la 10 ani. Când s-a întors în Barcelona a început să studieze şi vocea la Conservatorul din Terrassa. Am putut să-i ascultăm talentele vocale în a doua seară alături de Capella Reial.
Ansamblul Capella Reial de Catalunya a fost format de Jordi Savall şi Montserrat Figueras încât să se menţină o identitate culturală a epocii de aur a muzicii hispanice, precisă din punct de vedere istoric şi prestată doar de artişti hispanici şi latini. După 13 ani de cercetări şi interpretare în cadrul muzicii timpurii, această formulă de capelă s-a născut după modelul formaţiilor de capelă regale ce aveau în repertoriu atât muzică religioasă cât şi cea seculară. Împreună cu Hesperion XXI şi-au îmbogăţit repertoriul şi participă la cele mai importante festivaluri de muzică din lume.
Hesperion XX a fost o dorinţă comună în redescoperirea muzicii de dinainte de 1800. Ansamblul a fost format în 1974 de Jordi Savall, Montserrat Figueras, Lorenzo Alpert şi Hopkinson Smith. De atunci, foarte mult repertoriu al muzicii timpurii a fost prezentat din nou publicului dupa sute de ani. La începutul noului mileniu, Hesperion XX şi-a schimbat denumirea în Hesperion XXI şi participă în continuare la cele mai importante festivaluri internaţionale.
Un alt membru al familiei Savall este Ferran Savall, născut în 1979. E obişnuit să urmezi o carieră muzicală după ce creşti într-o atmosferă în care muzica e parte inegrantă din viaţa ta. Ferran a început să studieze chitara la vârsta de 15 ani la Escola Luthier. Nu doar muzica veche îl interesează pe Ferran Savall. El este inspirat de asemenea de muzica lumii, soul şi muzica neagră şi adoptă de asemenea muzica modernă în compoziţiile sale. În 2002 a cântat într-un grup vocal condus de Bobby McFerrin la Victoria Jazz Festival.
Toate aceste informaţii au fost luate de pe site-ul oficial unde puteţi găsi mult mai multe informaţii interesante şi mult mai detaliate apropo de artişti şi repertoriul lor. De asemenea Wikipedia e la îndemână. În plus, pe site puteţi asculta mostre sonore ceea ce e foarte tare. Îmi plac site-urile unde poţi să asculţi muzica artiştilor în timp ce citeşti informaţii despre aceştia. În special pentru noi, având în vedere cât de greu sau poate chiar imposibil de achiziţionat un cd original în magazinele noastre de muzică. Dar poate că dacă mai mulţi oameni ar deveni interesaţi atunci şi cererea va fi mai mare.
Personal, am fost încântat să-i ascult live. Pentru două seri am călătorit înapoi în timp şi am fost uimit de cât de frumoasă a fost muzica lor. Adică, începi să te gândeşti la viaţa celor care au compus această muzică. Cum trăiau ei şi ce anume declanşa în ei acest stil componistic încât scriau piese atât de frumoase.
Un lucru care mă fascinează în mod constant la aceste ansambluri este percuţia. Pedro Estevan este responsabil în acest domeniu şi este o persoană pe care nu o poţi trece cu vederea. Nu doar din cauza înfăţişării dar şi pentru că această muzică nu ar suna la fel de bine fără un ritm. Sunt un mare fan al instrumentelor de percuţie tradiţionale (mi-am cumpărat un tar acum vreo lună) şi poate că de aceea sunt un admirator al acestor ansambluri. Dacă veţi căuta pe YouTube videoclipuri cu Jordi Savall sau Hesperion XXI o să-l descoperiţi rapid pe Pedro Estevan după barba sa lungă şi toba verde. Are un sunet jos şi profund ce accentuează muzica în modul corect.
Am putut să asist la repetiţiile lor (majoritatea fotografiilor sunt de la repetiţii pentru că am vrut să profit cât mai mult de pe urma concertelor). La un moment dat repetiţia s-a terminat şi toată lumea a ieşit din sală iar eu am rămas ca la pomul de Crăciun pentru că aveam posibilitatea să privesc mai îndeaproape instrumentele. Întotdeauna este emoţionant să te apropii în viaţa reală de ceva ce până atunci ai văzut doar la televizor sau ai ascultat doar la radio. Mda, toba verde e adevărată, vă asigur. La fel şi celelalte instrumente 🙂
Membrii ansamblului vocal sunt o inspiraţie pentru orice cântăreţ. Tehnica vocală excepţională combinată cu lejeritatea cântatului şi simţul umorului. Nu-i de ajuns să ai o voce bună, trebuie să ai şi o personalitate puternică altfel publicul se va plictisi la un moment dat. Aşadar, făcându-i pe oameni să râdă în timp ce cânţi asigură o atmosferă plăcută printre spectatori. Acum, ăsta nu e un show de comedie, dar muzica scrisă în acea vreme era într-adevăr amuzantă şi era menită să distreze publicul. Şi Capella Reial de Catalunya a reuşit acest lucru fără probleme.
Membrii ansamblului vocal sunt o inspiraţie pentru orice cântăreţ. Tehnica vocală excepţională combinată cu lejeritatea cântatului şi simţul umorului. Nu-i de ajuns să ai o voce bună, trebuie să ai şi o personalitate puternică altfel publicul se va plictisi la un moment dat. Aşadar, făcându-i pe oameni să râdă în timp ce cânţi asigură o atmosferă plăcută printre spectatori. Acum, ăsta nu e un show de comedie, dar muzica scrisă în acea vreme era într-adevăr amuzantă şi era menită să distreze publicul. Şi Capella Reial de Catalunya a reuşit acest lucru fără probleme.
Dedesubt, câteva fotografii cu mine şi prietena mea alături de Pedro Estevan, Montserrat Figueras şi bineînţeles Jordi Savall. Şi de asemenea trebuie să-i mulţumesc Magdei pentru că am făcut cunoştinţă cu nişte oameni incredibili, modeşti şi care te primesc cu respect indiferent cine ai fi. A fost o ocazie nemaipomenită şi sper să nu fie ultima. Urmăresc calendarul concertelor lor încât să văd când se mai apropie de România.
Ştiu că e greu să-i faci pe oameni să asculte ceva cu care nu sunt obişnuiţi, dar nu-i nevoie decât de o singură dată şi apoi nu mai este drum de întoarcere. Te vei îndrăgosti de această muzică şi întotdeauna o vei asculta când nu te vei simţi bine doar pentru că poate deveni un remediu împotriva depresiei şi poate pentru că vom putea privi lumea cu alţi ochi. Oamenii chiar se simţeau atât de bine acum sute de ani? Nu ştiu, dar muzica asta transmite!
Ştiu că e greu să-i faci pe oameni să asculte ceva cu care nu sunt obişnuiţi, dar nu-i nevoie decât de o singură dată şi apoi nu mai este drum de întoarcere. Te vei îndrăgosti de această muzică şi întotdeauna o vei asculta când nu te vei simţi bine doar pentru că poate deveni un remediu împotriva depresiei şi poate pentru că vom putea privi lumea cu alţi ochi. Oamenii chiar se simţeau atât de bine acum sute de ani? Nu ştiu, dar muzica asta transmite!
