În weekendul ce tocmai a trecut s-a desfăşurat la Bucureşti cursa de circuit FIA GT, British Formula 3 şi Cupa Dacia Logan. Nebunie mare ca şi anul trecut în jurul acestui eveniment, nu doar în cadrul lui. Deşi multe guri s-au răcit degeaba apropo de ilegalitatea organizatorului român, cursa tot s-a ţinut fără să se ia in considerare sub nici o formă dorinţa bucureştenilor. Într-o capitală unde infrastructura e la pământ (poate pentru simplu motiv al unei incompetenţe în a regla nişte semafoare nenorocite şi a trasa inteligent nişte benzi), să restricţionezi traficul pe nişte artere foarte importante pe care şoferii bucureşteni le folosesc pentru a mai decongestiona traficul, e o alegere perfectă pentru a-ţi mai bate joc un pic de oameni. Şi asta e foarte uşor de făcut atunci când nu-ţi pasă. Dar toate peste toate, evenimentul a avut loc, ca şi anul trecut în acelaşi loc, iar de evenimente cu siguranţă că ducem lipsă. Acesta e un punct de vedere pe care nimeni nu-l discută. Ce Doamne Iartă-mă să faci în sărăcia asta de capitală? Barurile şi terasele sunt pline, parcurile nu mai sunt demult loc de relaxare. Sunt foarte puţine şi arhipline. Mă mir că nu le-a trecut încă prin tărâţa aborigenilor să înceapă cu rezervările pe locurile de pe băncile din parc. Dar cum românul a evoluat şi a aflat de aerul condiţionat se va duce să se relaxeze la cumpărături. Chiar dacă n-are nevoie, se mai duce printr-un hipermarket şi mai bagă nişte mici şi bere. Aşadar, evenimentele sunt rare şi oricum ar fi ele sunt binevenite. Pentru că suntem nişte oameni stresaţi (de job, de ceilalţi oameni, de oraş în sine) şi avem nevoie să ne relaxăm. Eu nu mi-am luat bilet nici anul ăsta. N-am uitat de copacii tăiaţi anul trecut şi mai mult pentru mine, nu vreau să le aduc un profit nici anul acesta. Am primit în schimb o invitaţie la concertul Faithless DJ Set şi o vizită la boxe. Nici că-mi doream mai mult şi normal că m-am dus.

Concertul Faithless, care n-a fost neapărat un concert, ci doar o petrecere în aer liber, unde Maxi Jazz şi Sister Bliss au mixat de zor în ciuda unor mici probleme tehnice (“I have no idea” spunea Maxi Jazz după ce a căzut de tot sunetul la un moment dat) a creat o atmosferă foarte plăcută la final de săptămână. La pupitrul de DJ a început Maxi Jazz care a încântat formidabil cu stilul lui funky, ştafeta fiind preluată de Sister Bliss până mai târziu. Iarăşi lipsa de evenimente din Bucureşti s-a văzut în numărul mare de oameni care s-au înghesuit în zona Izvor.

Atmosfera de la paddock a fost foarte plăcută. Cât timp am stat acolo (un mic spaţiu din Bucureşti) m-am simţit ca şi cum aş fi fost într-un oraş european. Incredibil de multă curăţenie având în vedere că vorbim de maşini şi service de maşini, de combustibil, de uleiuri, etc. Dar iaraşi mi-am demonstrat că de fapt noi suntem în continuare un neam de jegoşi şi aşa ne place să lucrăm, în jeg. La fiecare stand domnea curăţenia, fiecare mecanic era îmbrăcat în uniforma specifică echipei la fel de curată şi fiecare sculă era la locul ei în trusă. După această vizită mi-am dorit enorm să-mi pot face revizia la maşniă la oamenii ăştia.

Una din echipele de formula 3. Mecanicii întreţin şi pregătesc maşinile pentru cursa ce urma să aiba loc în ziua respectivă.

Obsedantă curăţenia. N-am mai întâlnit până acum un mecanic cu care să nu-mi fie silă să dau noroc. Doar că aceştia erau prea ocupaţi ca să dea mâna cu mine 🙂

Anvelopele sunt încălzite înainte de cursă pentru performanţe mai bune. În timpul unei curse temperatura la care ajunge cauciucul este foarte mare aşadar diferenţa dintre momentul plecării şi cel al cursei este foarte mare şi duce imediat la pierderea aderenţei. Cu alte cuvinte nu faci altceva decât să derapezi:)

Zgomot mare la una dintre boxe în timp ce unei maşini i se făceau teste. O atmosferă asurzitoare. Deşi am primit dopuri de urechi, plăcerea chinului a fost prea mare. Să asculţi un Ferrari F430 de circuit este o adevărată plăcere pentru pasionaţi.

Puteai să-ţi instalezi fizicul într-un Ferrari F430 preparat pentru a-ţi da mai bine seama de cum te simţi într-o maşina de curse. La cât de greu mi-a fost şi cât mi-a luat să intru şi să ies din maşină trebuie să apreciez performanţele piloţilor. Mai ales că la bord n-am văzut nici un buton pentru aerul condiţionat, temperaturile urcând lejer peste 30 de grade Celsius, mai ales la o maşină de culoare închisă, pe timpul unei curse.

Poate cele mai drăguţe terase din Bucureşti aici le-am văzut. Pentru că străinezii ăştia când vin undeva, vin cu totul pregătit. Câteva terase îi relaxau pe membrii echipelor în aceste zile toride.

Echipa VitaPhone avea pregătit şi un magazin de suveniruri pentru pasionaţi.

Normal că şi vânatul şi-a făcut apariţia la un moment dat. Iepuraşele obosite îşi târau ciolanele pe lângă boxe, terminate de căldura insuportabilă cu care nu prea sunt obişnuite în aşteptarea vânătorilor. Numai că vânătorii vânau în altă parte, pe circuit, un loc mai bun în clasament. Neluate în vizor decât de vreo 2, 3 aparate foto s-au retras umil la o terasă pentru evaluare şi bilanţ, adică bârfă.

Căldura le-a dat bătăi de cap tuturor, dar unii au ştiut cum să se răcorească.

Îmi plac clar maşinile. Oricui îi plac maşinile. Pentru că nu sunt doar un mijloc de transport. Pentru asta există autobuzele, trenurile, etc. Dar o maşină îţi poate oferi un confort excepţional sau senzaţii foarte tari. Poţi să-ţi mai eliberezi din stres conducând o maşină sau să-i vezi pe alţii cum merg cu peste 150 de km la ora pe o artera pe care tu n-ai să poţi să mergi niciodată, decât dacă încalci mai toate regulile de circulaţie. Mi-as fi dorit să am posibilitatea ca la sfârşitul evenimentului să pot intra doar eu cu maşina mea şi să mă dau pe traseul ăsta…

Pentru că la acest eveniment au venit mai toţi pasionaţii de maşini şi curse cu propriile lor “rachete”. Destule tunate în spatele blocului dar şi adevărate maşini sport printre care mi-am găsit şi preferata. Nici n-am cum să fiu invidios pe proprietar, nu pot decât să mă bucur pentru el.