Povestea e simplă, zic eu. S-a întâmplat de când lumea și s-a mai întâmplat și după. Și se va mai întâmpla. Doar că la un moment dat unii s-au gândit să schimbe un singur amănunt în toată povestea asta și surpriză! Acest unic lucru adăugat povestirii obișnuite a răsturnat situația și a schimbat cursul istoriei și al omenirii. Considerat până în momentul morții sale doar un om nebun și blasfemitor, a devenit ulterior unul dintre cele mai cunoscute personaje din istorie (mda, am auzit că sunt oameni – și nu mă refer la băștinașii din jungla amazoniană – care nu au auzit nici până în ziua de azi de Iisus). Cu siguranță că dacă facem abstracție de toate miracolele povestite mai întâi pe cale orală iar mai apoi scrise în evanghelii după sute de ani, viața lui Iisus Hristos a mai fost retrăită de mulți alți oameni de-a lungul anilor. Dar nici unul din ei nu a avut ”inspirația” de a Învia din morți. Și de aici a pornit totul și s-a perpetuat până azi, când întâlnim oameni care privesc cu indiferență toată povestea, alții care cred cu fanatism în ea (deși poate prost informați) și alții care au transformat asta într-un business. Un business care de multe ori aduce un întreg popor în culmea prostiei. Pentru că oamenii vor să creadă orbește într-Unul care a făcut zeci de miracole și a Înviat tocmai El din morți, și plătesc bani buni pentru asta. Nu contează faptul că poate istoria a cunoscut unul dintre cei mai iubitori oameni de pe planetă și că vorbele sale au contat mai mult decât o mie de miracole. Nu ne interesează asta. Ne interesează faptul că acest Iisus, fiu al lui Dumnezeu, a însănătoșit bolnavi și a înviat morți. Atunci, ne putem duce la mesagerii săi și să ne rugăm orbește pentru oasele noastre bolnave și terminate. Și pentru asta, în unele religii ale mesagerilor, trebuie să te chinui să stai în picioare ore întregi sau să te arunci în genunchi, chinuindu-te să reziști până la final, pentru că pe undeva ajungi să crezi că însănătoșirea vine doar prin durere și sacrificiu. Mă bucur că totuși catolicii sunt mai evoluați la faza asta și au inventat băncile în biserică. O bucurie și dragoste falsă ne înconjoară în cadrul acestor sanctuare de rugăciune, pentru că odată ieșiți de sub acoperișul unei biserici devenim aceleași animale tâmpite și veșnic îndoctrinate. Pentru că am trăit 50 de ani sub o doctrină tâmpită iar acum începem să trăim în alta doar pentru că ne-a fost oarecum interzisă. Și unde-am ajuns? La aceleași sate fără curent electric, aceeași țărani bolnavi care abia își muncesc pământul, ulițe pe care nici cu carul nu mai poți să treci dar în schimb bisericile au fost și sunt renovate și sunt singurele clădiri care nu stau să cadă. Pentru că doar Dumnezeu îi ajută pe oameni. Oamenii nu se pot ajuta pe ei înșiși.

Încă aștept ziua în care oamenii din jurul meu vor lăsa deoparte latura divină a celui idolatrizat și îi vor descoperi latura Sa umană. Pentru că doar așa se vor putea ilumina pe ei înșiși și vor putea evolua. Nu înseamnă că n-ar trebui să credem într-un miracol sau o minune. E ceea ce ne face să sperăm și să trăim în continuare. Dar numai prin abordarea umană am putea descoperi acel Dumnezeu dinlăuntrul nostru și am ajunge într-o bună zi la înțelegerea că mai bine am cumpăra un tractor care să ne ajute la munca de câmp și mai apoi să donăm toată pensia la biserică. Și abia atunci am realiza că lumea din jurul nostru chiar poate fi frumoasă și curată și n-ar trebui să așteptăm Raiul pentru a trăi în fericire. Pentru că și lumea a fost creată de Dumnezeu, nu?

Fotografia am făcut-o în Grădina Ghetsemani, Ierusalim. Locul unde îți poți pierde foarte ușor credința în ceea ce ai fost făcut să crezi încă de când ai fost născut.