M-am săturat de ţările astea fost-comuniste care au scăpat de acelaşi regim nefast în acelaşi timp ca şi noi şi totuşi sunt cu mulţi ani înaintea noastră. E adevărat că multe dintre aceste ţări au avut un sprijin considerabil venit de pe mai multe canale precum ţările aliate, monarhia sau biserica catolică. Şi când mă refer la biserica catolică mă gândesc automat la o societate mult mai civilizată şi educată. Din păcate ortodoxia nu ne-a ajutat cu nimic pe noi. În continuare aşteptăm ajutor de la Dumnezeu fără să facem nimic şi ne spovedim sub aceleaşi patrafir plin de grăsime, că deh, ne spălăm mai rar pe cap. Viaţa e greu şi guvernul nu ne-ajută.
N-aş putea spune că Praga este un oraş care să te dea pe spate, sau care să-ţi ofere ceva nemaivăzut în alt colţ de lume, ci dimpotrivă. Face parte din seria acelor deosebit de frumoase oraşe romantice din Europa. Seamănă cu Budapesta iar stilul arhitectonic este deja binecunoscut pentru cei care au vizitat cât de cât Europa. Dar este totuşi un loc ce merită cu siguranţă vizitat. Pentru că nu orice vacanţă are doar rolul de relaxare ci şi de aprofundare a unui alt stil de viaţă. Pentru că cehii nu te primesc doar cu nişte clădiri în stil renascentist şi cu pieţe largi pietonale, ci şi cu un oraş bine pus la punct şi o infrastructură bine gândită.
De exemplu, transportul în comun. Cum de altfel mi se pare şi firesc, cum ieşi din aeroport intri pe peroanele autobuzelor şi microbuzelor ce te poartă în centrul oraşului sau la cea mai apropiată staţie de metrou. Eu nu ştiu ce autobuz te lasă în faţă la Otopeni şi nici nu cred că ajungi în centru în 20 de minute. Metroul este foarte practic şi bine pus la punct. 3 magistrale asigură legătura cu cele mai importante artere din oraş. Este de altfel şi un mijloc de transport foarte rapid. Şi poate şi unul dintre cele mai adânci trasee de metrou ce mi-a fost dat să văd. O “călătorie” cu scara rulantă durează un minut.
Nu mai vorbesc de faptul că orientarea este foarte simplă şi că staţiile au fost amplasate de la bun început lângă cele mai importante puncte de interes. Până şi staţia de autobuz care te duce către aeroport este chiar la ieşirea gurii de metrou. Asta doar pentru ca tu să ajungi în timp util la aeroport fără nervi, panică şi 5 ore pierdute în trafic. Ah, şi să nu uit de banii pe care îi dai pe taxi la noi.
Dar transportul în comun trebuie abandonat odată ce te-ai decis să vizitezi Praga, deoarece străzile din Praga îţi exercită curiozitatea la maxim. După fiecare colţ de stradă te aşteaptă noi clădiri interesante iar în depărtare vezi turle aparţinând unor biserici sau turnuri ce te atrag să le priveşti mai îndeaproape. Magazinele cu suveniruri te aşteaptă flămânde pe orice traseu turistic iar motivul de fotografiat apare constant.
Călătoria a început din Piaţa Republicii de la Casa Municipală. Ca să fiu sincer a început de la mall-ul Paladium aflat chiar în buza gurii de metrou unde trona printre alte reclame şi sigla H&M. Revenind la Casa Municipală este o clădire impresionantă unde se petrec cele mai de seamă evenimente culturale precum concertele, conferinţele, expoziţii, etc. Mozaicul de la intrarea principală poartă numele de Prague Apotheosis iar stilul arhitectonic îmbină mai multe genuri precum Art Nouveau, neo-Renascentist şi neo-Baroc.
Chiar lângă Casa Municipală, ba chiar lipit printr-un coridor acoperit, se află Turnul Pulberăriei. Este lesne de înţeles la ce se folosea acest turn iar stilul neo-Gotic precum şi decoraţiile sculptate datează încă din anul 1876. Turnul se poate vizita de unde cu siguranţă poate fi savurată o privelişte asupra întregului oraş.
Cu mult timp înainte ca primii oameni să se aşeze pe locul ce astăzi formează Praga ceva ciudat s-a întâmplat aici, un eveniment ce-şi are origine divină. Se pare că Dumnezeu îşi pierduse răbdarea cu Lucifer Îngerul Luminii, din cauza comportamentului superior, încât l-a trimis pe Arhanghelul Gabriel să-l pedepseasacă. Acesta, lovindu-l cu spada în creştetul capului i-a provocat o hemoragie de pietre preţioase (ce simbolizeau lumina) iar Gabriel le-a răscolit un pic până a format Calea Lactee. Se pare că Lucifer nu stătea bine cu nervii şi a cedat la vederea acestei fapte, criza lui constând într-o explozie ce a format bazinul ceh cunoscut astăzi. Povestea merge mai departe şi spune că una din pietrele preţioase a căzut pe acest pământ iar prinţesa Libuse a avut ea o viziune precum că în acel loc un mare oraş se va clădi. Presupun că a avut dreptate. Alţii care au renunţat la vise şi poveşti au încercat să desluşească etimologia cuvântului Praga şi au venit cu numeroase soluţii care mai de care mai “interesante”. Îmi plac cuvintele vechi care se pare că au o semnificaţie atât de adâncă încât poţi să scrii un roman doar cu 3 cuvinte. O “ipoteoză” ar veni din partea cuvântului de origine slavă porogi care înseamnă sursă de apă, o alta cum că e vorba de cuvântul celtic braga ce se referă la un fort sau pur şi simplu praGea, adică oraş al Pământului.
Praga a avut parte de numeroase evenimente istorice la care nu vom avea niciodata acces dar putem să ne imaginăm totul prin prisma imaginii pe care acest oraş şi-a păstrat-o. Conştientizarea identităţii culturale este pe deplin înţeleasă şi de pe urma acestei moşteniri se profită din greu. Indiferent de nivelul de IQ al fiecărui om, nu cred să existe persoană care să nu înţeleagă importanţa turismului. Doar că noi românii gândim mult prea încet. Ne distrugem moştenirea culturală prin demolarea clădirilor din patrimoniul naţional în locul clădirilor ieftine care produc mulţi bani. Avem un ministru al Turismului total ineficient şi incompetent iar lipsa banilor proveniţi din alte activităţi precum turismul forţează Guvernul la fel de incompetent (reales de acelaşi popor incompetent) să pună în aplicare noi taxe aberante. Aşa că data viitoare când trecem pe lângă clădirile vechi în stare de degradare să ne gândim la ele ca la o sursă de venit şi nu ca la un jeg ce trebuie demolat.
Normal că şi Praga are o Piaţă Mare destinată traficului pietonal, unde toţi turiştii şi praghezii se adună în căutarea unui loc unde se pot întâlni şi savura o cafea la nenumăratele cafenele din zonă admirând casele de o remarcabilă frumuseţe şi varietate. Pe perioada iernii această piaţă poate avea un efect dezolant, mai ales după perioada Sărbătorilor de Iarnă, dar atmosfera Crăciunului este sărbătorită într-un mediu special iar serile oferă un motiv bine întemeiat al plimbărilor.
Tot în această piaţă sunt adunate şi unele dintre cele mai importante atracţii turistice. Staromestske Namesti sau Piaţa Oraşului Vechi a fost şi este inima oraşului, martoră la nenumăratele evenimente istorice de care aminteam mai sus. Două obiective tronează această piaţă şi anume Biserica Sf. Maria din Tyn şi Turnul Primăriei.
Atracţia principală a Turnului Vechii Primării este cu siguranţă Ceasul astronomic. Funcţionabil din 1572 acest ceas nu indică doar ora ci şi mişcările planetelor, inclusiv ale Pământului, precum şi ale Soarelui şi Lunii prin semnele zodiacului.
Dacă zăboveşti mai mult timp prin piaţă ai şansa ca la fiecare oră fixă să auzi cum sună clopotele Ceasului astronomic iar statuile din sec. 15 dansează (acum refăcute, deoarece originalele au fost distruse de nemţi în război), precum şi ocazia de a privi trecătorii, turiştii sau de ce nu, mirii unei nunţi care vin să se fotografieze în Piaţa Oraşului Vechi.
Tot în Piaţa Oraşului Vechi am dat peste cele mai interesante case. Când ajungi acolo chiar trebuie să dai un tur de piaţă şi să fi atent la clădirile de pe margine. De exemplu casa de mai jos are o pictură la faţadă în stilul Art Nouveau şi îl reprezintă pe Sf. Wenceslas. Este o casă foarte frumoasă şi cred eu că ar fi destul de drăguţ să locuieşti în ea.
După ce am observat şi fotografiat Casa Storch de mai sus, după Turnul Vechii Primării vom da peste o altă casă şi mai interesantă. Aceste case au fost trecute ca şi puncte de atracţie turistică tocmai pentru că ies un pic în evidenţă faţă de stilul obişnuit al celorlalte case. Dum u Minuty îşi ia probabil numele după picturile în stil graffiti sau sgraffito. Franz Kafka a copilărit în această casă.
În Piaţa Mică vom întâlni iarăşi case care mai de care mai frumoase. Parcă se înghesuie între ele încât fiecare să iasă mai în evidenţă.
Fântâna din Piaţa mică este un monument dedicat victimelor ciumei iar frescele Casei Rott constituie ultima decoraţie conservată până astăzi. Tot astăzi, la parter, se află Hard Rock Cafe.
Dar nu doar în Piaţa Mare sau cea Mică veţi găsi case frumoase. Ele împânzesc de fapt tot oraşul iar dacă vă veţi plimba pe străzile şi străduţele din Praga veţi da cu siguranţă peste ele.
Mai jos clădirea Filarmonicii iar după aceea urmează Teatrul de Stat, atât clădirea nouă, modernă, cât şi cea veche impunătoare, ce îşi face simţită prezenţa de la depărtare.
Muzeul Naţional tronează Piaţa Wenceslas. Clădirea este foarte impunătoare şi te atrage fără rezerve. A fost bombardată în timpul războiului fiind confundată cu Parlamentul Cehoslovaciei (jos).
Chiar dacă vizitarea muzeelor sau aprecierea patrimoniului cultural nu face parte din agenda voastră, Praga vă stă la dispoziţie cu zeci de magazine de suveniruri, pieţe, mall-uri şi artere destinate shoppingului.
După o zi lungă la cumpărături vă puteţi odihni la o cafea în tramvai sau să vă gândiţi şi la stomăcelul vostru savurând diverse sortimente de cârnăciori serviţi în baghetă sau chiflă. Asta nu face decât să-ţi dea noi puteri şi s-o iei de la capăt căci magazinele sunt deschise şi te aşteaptă.
Sau dacă doar vreţi să vă plimbaţi şi să vă relaxaţi, puteţi opta pentru o rută de-a lungul râului Vâltava unde veţi descoperi o panoramă superbă asupra Castelului din Praga şi nu numai.
Toată această plimbare ne va aduce într-un final şi la cel mai celebru pod din Praga. Şi anume, Podul Carol ale cărei statui au rămas reprezentative pentru imaginea turistică a Pragăi.
Dacă vii dinspre Oraşul Vechi vei intra pe sub un turn care de altfel se poate vizita. Dar chiar când te afli sub el îţi poţi da seama că eşti încoronat, o coroană stând la înălţime deasupra capului tău.
Răstignirea e un loc unde se opresc cei mai mulţi turişti. Notorietatea poate fi dată şi de inscripţia în ebraică pe care un evreu s-a simţit nevoit s-o împărtăşească cu toată lumea. Aceasta spune: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeul Mulţimilor!“. Cică ar fi supărat câţiva oameni cu chestia asta.
Statuia Sf. Ioan din Nepomuk are două gravuri care sunt des lutruite în anumite puncte de către turişti. Tradiţia spune că atingerea basoreliefului din alamă înfăţişându-l pe Sfânt căzând în râu, aduce noroc. La fel şi cu câinele de mai jos. Eu aş crea poveşti d-astea nemuritoare cu toate colţişoarele din Bucureşti, poate aşa se va curăţa cumva şi oraşul nostru.
Nu ştiu de ce mulţi au simţit nevoia să o atingă şi pe doamna din imagine…
Podul merită vizitat atât ziua cât şi seara sau iarna cât şi vara deoarece vă puteţi întâlni cu diverşi artişti şi muzicieni care dau un farmec deosebit acestui loc.
Mi-am spus totuşi că trebuie să vizitez şi eu măcar un muzeu, ceea ce am şi făcut alegând din prima muzeul sexului. Vă spun de pe acum că este dezamăgitor. Foarte puţine informaţii istorice iar exponatele duc la un moment dat către o zonă care n-ar trebui să ţină neapărat de un muzeu al sexului în general, ci mai degrabă de unul specific perversiunilor, sado-masochismului şi altor asemenea activităţi. Dar e interesant să vezi primele mişcări în domeniul vibratoarelor care mai degrabă semănau cu nişte flaşnete sau această pereche de pantofi (jos) din Grecia Antică ce erau purtaţi de prostituate. Pe talpă era inscripţionat textul “Urmează-mă” iar ele nu făceau decât să se plimbe prin centru şi apoi către bordel. Urmele rămâneau în nisip fiind urmate de către doritori. Se pare că aceasta a fost prima formă de reclamă descoperită până acum, ca şi vechime.
Într-un final va trebui să ajungeţi şi la Castelul din Praga unde veţi putea vizita Vechiul Palat Regal construit iniţial pe o structură de lemn apoi fiind modificat la fiecare generaţie după bunul plac. În incinta castelului vă veţi putea plimba prin Grădinile de vară sau să treceţi pe lângă Biserica Sf. Gheorghe sau Turnul Alb cunoscut pentru camera sa de tortură şi bineînţeles pentru Catedrala Sf. Vitus ce poate fi văzută de la distanţă din Oraşul Vechi. Până acolo însă, eşti întâmpinat la intrare de sculpturile Titani luptându-se.
Catedrala Sf. Vitus este cu siguranţă cel mai important obiectiv turistic. Prezenţa impunătoare şi stilul gotic în care a fost construită îi oferă acesteia puterea de a-ţi lua răsuflarea. Nu-i de mirare că de fiecare dată îi auzi pe turişti exclamând de uimire atunci când dau ochii cu ea. La început acest loc venera un cult păgân, prinţul Wenceslas ridicând o rotondă închinată sfântului roman Vitus. Lucrările au fost începute în 1344 de către Mathieu d.Arras dar totuşi catedrala a fost terminată abia în 1929. Trecând atât de mult timp, lucrările fiind încetinite şi din cauza evenimentelor istorice precum războaiele husite, Catedrala a fost construită nu numai în stilul gotic, ci şi în stilul renascentist după cum bine se poate vedea în cazul Turnului din Sud. Catedrala mai dispune şi de cel mai mare clopot din oraş fiind botezat Sigismund. Familia regală a construit un pod îngust care făcea legătura între Palatul Regal şi Catedrală pentru un acces mult mai simplu. Intrarea se face prin partea Turnului de Sud unde se află şi Portalul de Aur fiind formată dintr-o arcadă cu trei arce.
Atât ziua cât şi seara se poate observa o panoramă superbă asupra oraşului de pe dealul Castelului. Puteţ chiar să vă plimbaţi puţin pe străzile de lângă Palatul Regal, ele oferindu-vă un pic de linişte şi câteva restaurante intime şi pline de farmec şi departe de gălăgia din oraş.
La nivel de detaliu Praga iese în evidenţă cu nenumăratele blazoane şi statui ce stau dreptmărturie iscusinţei locatarilor şi făcându-şi reclamă în acest fel. Trebuie să le căutaţi şi să vă interesaţi de semnificaţia lor. Şi bineînţeles să le fotografiaţi.
Fiind un blog despre muzică normal că nu puteam să ocoloesc şi acest subiect. Praga se poate mândri fără probleme şi în acest domeniu, mulţi compozitori de seamă provenind din această ţară, dintre care amintesc de Bedrich Smetana şi Antonin Dvorak. Ba chiar şi Mozart are o rezonanţă în Praga, el punând în scenă premiera operei Don Giovanni la Teatrul de Stat sau Naţional din Praga. Dar nu despre asta o să vorbesc acum ci despre un alt artist întâlnit din întâmplare pe Podul Carol. Este vorba de Alexander Zoltan care nu cântă la un instrument obişnuit. Ba chiar este un personaj foarte interesant şi poate fi recunoscut de la distanţă după sonoritatea dată de “instrumentele” sale muzicale. El cântă la pahare umplute cu apă iar demonstraţia e una care vă va lăsa cu gura căscată. Artistul îşi “acordează” în faţa audienţei instrumentele şi propune oamenilor un repertoriu variind de la Bach până la muzică pop. Mai multe puteţi afla chiar de pe site-ul artistului ceh, aici.
Alexander Zoltan interpretând Bach – Air on a G string, după o introducere amuzantă şi plină de farmec.
Praga este un oraş superb ce merită vizitat chiar şi pentru un weekend. Te vei relaxa formidabil şi îţi vei dori să mai revii aici. Şi asta pentru că şi cehii a dovedit că ştiu să atragă turişti şi mai mult decât atât se gândesc şi la calitatea vieţii lor. Şi în plus de asta, o cafea la Starbucks in Praga se serveşte cu mult mai multă plăcere decât în mall-urle pline de fiţoşi de la noi. Până şi atmosfera e mult mai plăcută şi nu poate fi ceva mai plăcut decât să sorbi dintr-o cafea bună şi să te uiţi pe fereastră la unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa.
