Ar trebui pornit un blog, daca nu deja exista, unde toti sa ne povestim intamplarile nefericite legate de anumiti furnizori de servicii, fie ei restaurante, magazine, saloane de masaj, etc….

Cred ca ceea ce voi spune in continuare va fi de folos oricui, in special celor care folosesc serviciile de printing.

Odata cu nebunia mea de a participa la Street Delivery s-a creat si nevoia de printuri foto. Si la inceput suna al dracu de bine sa intri pe un site unde nu faci decat sa-ti uploadezi pozele, sa dai niste click-uri pe detaliile de print si sa-ti astepti marfa acasa. Nici nu mi-as fi imaginat ca ar putea exista asa ceva la noi. Atat de simplu si eficient. Cineva care s-a gandit in sfarsit la client.

Dar iata ca exista si se cheama print-online.ro. Ba mai mult, cica iti si trimit marfa acasa gratuit. Si nu se opresc aici. Iti spun sa scrii un articol despre ei pe blog iar ei se ofera sa-ti faca gratuit niste carti de vizita. Pai ce pana mea sa vrei mai mult de-atat?

Asa ca m-am hotarat sa scriu despre ei. Dar nu ca sa primesc niste amarate de carti de vizita ci ca sa ma cac pe ele. Pentru ca da, este cel mai prost serviciu intalnit in domeniul asta.

Cu ce dracu sa incep? Cu faptul ca un site online de printing nu e in stare sa uploadeze fisiere mai mari de 1 mega? :)))))) Nici n-am vrut sa ma gandesc la asta in prima faza, dar asta era pana la urma. Saracia de site nu uploadeaza decat poate niste emoticoane arhivate. Nu-i nimic, d-aia exista transfer.ro. Toate bune si frumoase pana cand primesc mail de la ei. Ca stiti ca sa vedem cum facem, ca factura dumneavoastra e prea mica pentru a face livrarea gratuita, ca minim 60 de RON, etc. Incerc sa nu ma enervez si zic pas, desi NU SCRIE PE CACATUL ALA DE SITE DE VREO LIMITA! Oricum, prefer sa ma duc singur ca sa ajung cu mult inaintea curieratului. Ah, dar ce frumos, sunt si aproape de orice locatie. Chiar central as putea spune. In BUCURESTII NOI, la mama dracu. Pana mea, se vad Bucegii de pe strada lor. Ajung totusi si imi iau printurile, platesc cash si daca vad ca lucrurile decurg ok, ii mai dau lu tanti aia un stick cu alte poze si o intreb daca pot sa le ridic a doua zi de dimineata. Zice convinsa ca da. Fotografiile n-au iesit excelent. Culorile sunt pale si lipsite de substanta. Aduc foarte mult cu niste printuri facute acasa pe multifunctionala. Bine, si pretul e pe masura. Chiar sunt ieftine. Dar totusi….

A doua zi, adica vineri, ma duc sa-mi iau restul de poze si sa ma duc apoi direct la Street Delivery. Ajung chiar dupa pranz la ei si primesc binecunoscuta si frumoasa intrebare: “Ati venit deja?” Eu zic, aaah cacat, chiar asa putin a durat bucuria mea? Cretina continua: “De ce nu ne-ati sunat?” Zic “eu sa va sun?” Zice ca da, ca nu mai au toner si n-au printat pozele. Si intreb din nou, de ce sa va sun eu? Iar ea imi da un raspuns pentru care ii dau dreptate, “pentru ca de obicei clientii ne suna de fiecare data”. Si da, clientii intotdeauna suna desi tot ei platesc. Si platesc ca prostii pentru niste servicii de cacat. Dar eu nu sunt si nu voi fi genul de client care sa tot sun. Ma rog, zice nebuna ca dureaza o juma de ora, eu sun sa anunt ca intarzii, dupa care timpul subit sare la o ora jumate, moment in care imi sare bila peste ficat si ii zic ca-mi bag picioarele, vin altadata.

Altadata s-a intamplat luni de dimineata. M-am trezit mai devreme ca sa nu intarzii la scarbici si primesc telefon de la ei daca vin sa-mi iau pozele (acum au inceput sa ma sune) si zic, gonesc pe Floreasca ca un nebun ca sa-i scap de printurile alea. Bah, si intr-o sclipire de geniu intreb daca au POS. Si ghiciti ce? N-au POS! Mare serviciu de print si n-are POS. Eh, si-atunci am inceput sa-mi bag si sa-mi scot, catalogat fiind de cretina aia de raspunde la telefon, ca am chef de scandal de dimineata. Pai fah idioato! Mi se rupe mie de nirvana ta matinala, n-o sa stau eu sa-mi pierd timpul sa-mi scot bani ca n-ai tu POS in secolul XXI. Asa ca mi-am bagat picioarele in ele de printuri. Ma bucur ca i-am lasat sa mi le printeze. Desi daca citeam viitorul i-as fi pus sa-mi printeze 1000 de fotografii. Dar asa, paguba n-a fost decat de 20 de amarate A4.

Oricum, e bine de stiut ce “servicii” ofera trogloditii astia de la print-online. Nu de alta, dar eu inca mai cred ca ne putem ridica standardele ca si clienti. Ca doar n-o fi singura de firma de print din Bucuresti? Sper sa fie de folos cuiva acest post, si sa va ganditi de doua ori inainte sa printati la ei, sau cel putin sa stiti de la mine ce n-au fost ei in stare, sau de fapt n-au vrut sa puna pe site.

Cu multa satisfactie, ma cac pe cartile lor de vizita si le doresc un faliment rapid. Pe timp de criza mi se pare o dovada de oligofrenism sa nu vrei sa-ti pastrezi clientii.