Eric Martin @ Hard Rock Cafe Bucharest

 N-am mai fost demult în Hard Rock Cafe, asta pentru că e foarte scump pentru un fast food, nu e central cum ar trebui sa fie și sincer pe mine mâncarea mă lasă total rece. Dar totuși ador localul, mi se pare unul dintre cele mai mișto francize de până acum. Dacă ar fi să fac un top, HRC s-ar afla pe primul loc urmat de Starbucks și evident McDonalds.
Printre lucrurile total cool în HRC se numără cea mai bună sonorizare din câte am auzit în localurile bucureștene. Pe bune, aici chiar se merită să dai concerte sau să vii să asculți concerte live. Și nu m-am interesat ce folosesc pe partea tehnică dar știu că sonorizarea favorizează rock-ul și jazz-ul în special.
 Oamenii sunt de toate felurile. Nu e ca și cum aici vin doar rockerii adevărați. Sunt sigur că unii vin doar pentru că li se pare că e o fiță să dai atât de mulți bani pe un hamburger. Cert e că vineri a fost full în HRC pentru a-l asculta live pe Eric Martin, fost membru al formației Mr. Big.
 În deschidere a cântat un tip care puteam să jur că e the real deal. Cât se poate de american, italianul Alessio Vellisci m-a spart cu vocea lui și mi-a adus aminte cât de mișto sunt concertele rock din HRC. În timp ce ascultam m-am apucat de niște poze monochrome (virus luat rapid de la Costin) și să-l ascult mai îndeaproape. Ăsta-i și motivul pentru care scriu postul ăsta.

 După puțin timp și-a făcut apariția și Eric Martin care a cântat câteva piese alături de Alessio apoi a continuat pentru o lungă perioadă singur și fără întrerupere. Trebuie să recunosc că omul e mult prea vechi chiar și pentru mine deși nu-și arată vârsta. Adică el e de pe vremea când se dansa ”blues”, când îți țineai partenera de mijloc sau cocălărește cu o mână de gât și alta pe lângă corp. Eu unul am crescut cu Mc Hammer, Bross, Depeche Mode, Erasure, etc. Rock-ul nu a fost un punct forte în familia mea. Dar acum ajung să-l apreciez la adevărata lui valoare. Și mă mai gândeam la o chestie. Și anume că limba unei națiuni ajunge să dea naștere unor anumite genuri muzicale din cauza timbrului și accentului. Engleza americană te împinge către o voce groasă și cât mai guturală, perfectă pentru o muzică ce avea să se cheme rock. Pe când timbrul și accentul englezesc tinde mai mult către o zonă d-asta alternativă. De indieni nu mai zic nimic.
 Bă și momentul ăla în care în timp ce cântă se uită brusc în ochii unei fete din sală și îi spune între 2 versuri: ”You’re doin’ it good, girl!”, atunci îți dai seama că ai de-aface cu un rock star. Omu n-avea nici un stres și se simțea atât de bine și sigur pe el încât concertul chiar a fost pe placul tuturor. Eu unul care acum vreo 15 ani detestam bluesurile astea, mă plictiseau îngrozitor, dădeam repede la maxim un jungle ca să mă clătesc, dar asta doar pentru că nu ascultasem niciodată un concert rock live ca să înțeleg despre ce e vorba.

 Am ajuns la concertul Eric Martin prin invitația iabilet.ro pentru care le mulțumesc. Concerte asemenea or să mai fie așa că luați bilete din timp. Și puteți verifica ce se întămplă și pe pagina de fb a HRC Bucharest.

Leave A Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.