The Malkovich Experience

 La început e emoția așteptării. Totul se întâmplă live. Unul dintre cei mai buni și mai carismatici actori de la Hollywood va fi doar la câțiva metri de tine. Și la un moment dat intră brusc și fără rezerve într-un costum alb de miseirupist și ochelarii de soare Aviator care îi sporesc rânjetul pervers celebru. Intră în discuție cu publicul ca și cum ar face asta zilnic. Spune ceva de coșmarul parcărilor. Lumea zâmbește, râde, se simte ok, John e pe scenă și te face să te simți relaxat. Nu știi exact despre ce e vorba în acest spectacol dar aștepți să înceapă totuși. Asta până când îl auzi spunând ceva de genul: ”Doar că eu mi-am petrecut ultimii 15 ani în inchisoare pentru omor. Am omorât o prostituată…”, moment în care zâmbetul publicului se transformă într-o grimasă. Îi tot dă înainte cu pedeapsa lui și brusc îți dai seama. Și-a jucat rolul încă de când a intrat pe scenă. Nu e John, ci Jake Unterweger. Acum înțelegi de ce vorbește despre accentul lui austriac, despre cărțile scrise de el și despre crimele comise.

”The Infernal Comedy. Confessions of a Serial Killer” este un spectacol în regia lui Michael Sturminger, scris pentru un singur rol, două soprane și o orchestră. Totul decurge într-un mod firesc până când anumite gesturi sau vorbe rostite de Malkovich încep să te facă să te simți un pic incomod. Sopranele Laura Aikin și Aleksandra Jamojska au avut o interpretare memorabilă gândindu-ne că în timpul arrilor cântate au și jucat rolul victimelor lui Unterweger. Nu în fiecare zi vezi o soprană pe scena Ateneului fiind pipăita iar apoi sugrumată cu un sutien, lovită cu picioarele și târâtă pe jos. Evident, totul pus foarte bine în scenă de regizor în timp ce dirijorul Martin Haselbock conducea orchestra Wiener Akademie pe sunetele lui Vivaldi, Haydn, Mozart sau Beethoven. 

Malkovich este fascinant. Te atrage atât de tare încât nu poți să nu rămâi cu o fixație. Rolul a fost scris special pentru el și i se potrivește de minune. Am spus că mulți actori învață să interpreteze personaje, pentru Malkovich însă, se scriu personaje. Pe lângă asta, piesa atinge foarte multe puncte sensibile din viețile noastre de zi cu zi. Frustrant este că tocmai un criminal în serie îți vorbește de înțelesul vieții și rostul tău în toate lucrurile. Ai putea spune că un criminal în serie care a fost eliberat după 15 ani de închisoare pentru bună purtare și pentru faptul că a scris cărți și a fost susținut de intelectualii austrieci, ca apoi să devină jurnalist și să facă reportaje despre crimele din oraș pentru care mai târziu a fost din nou acuzat, e o poveste cât se poate de morbida dar interesantă. Doar că nu e o poveste. Jack Unterweger a fost cu adevărat un criminal în serie în Austria și s-a sinucis când a fost condamnat a doua oară.

John nu s-a sinucis pentru că altfel n-ar mai fi putut juca într-o nouă piesă, lucru confirmat și de el. Prin asta a mai destins atmosfera tensionată de final, iar publicul a apreciat din plin acest spectacol. A fost un show incredibil, poate cea mai bună piesă de teatru la care am fost vreodată. Maklkovich e un actor incredibil.

Am participat și la conferința de presă oferită de regizor, dirijor și actor, după terminarea spectacolului. Pe lângă întrebările ușor stupide ale presei, reacția fiind citită și pe fața actorului, am aflat că spectacolul s-a aflat la ultima reprezentație după un ciclu de 5 ani în care show-ul a circulat în America și Europa. Nu pot decât să mă bucur din două puncte de vedere. Odată că l-am văzut pe John Malkovich și apoi că am văzut unul dintre cele mai bune roluri pe care le-a avut. Spectacolul merită văzut și sper să găsesc o înregistrare cât de curând. A fost un cadou nemaipomenit din partea Festivalului George Enescu.
Nu pot decât să închei cu replica lui John, întins pe jos sub biroul său, copleșit de gânduri: ”Conductor, play some music and give me a fucking break!”

Credit Foto: Agerpres

Leave A Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.