E o chestie des întâlnită și destul de tipică. Bucureștenii vor să se mute în orașe mai mici, mai liniștite, iar ”provincialii” vor să vină la București pentru agitație, zgomot și oportunități în carieră. Asta pentru că suntem probabil cel mai nemulțumit popor de pe planetă. Și ce sfaturi să dai oamenilor în situații de genul ăsta? Poate nici unul. Poate doar să le povestești ce-au făcut alții.
Ea este Sarra. Sarra locuiește în Alba Iulia și conduce un armăsar pe nume Teo. Teo n-are nimic împotrivă, ba dimpotrivă! Sarra mai are și o cioară cu ochii albaștri pe care o ține într-o colivie confortabilă și albastră. Și în povestea asta mai e implicat și un cățel, pe undeva.
Și care-i treaba cu Sarra? Păi, povestea ei a început în București dar a ales la un moment dat să plece de acolo. Dragostea pentru cai e o treabă veche în familie și a învățat să se ocupe de ei cam de vreo 8 ani de zile. E foarte mult în comparație cu vârsta pe care o are. A călătorit destul de mult prin Europa, a ajuns să se mute la Sebeș o perioadă, iar de 6 luni stă în Alba Iulia. În Alba lucrează la Centrul de Echitație Alba Carolina și nu știu dacă a văzut un fișier excel în viața ei.
Prima oară am văzut-o în cadrul defilării care are loc în Citadela Alba Iulia cu ocazia Marii Uniri a Instagrammerilor organizată de Vlogger și Blogger. În fiecare zi, pe la 10, se schimbă garda în Cetate. Tot alaiul pornește la pas în sunetul tobelor și al trâmbițelor, iar oamenii se adună și îi urmăresc până la ieșirea pe poarta a IV-a de unde salvele de tun îi vor face pe toți copiii să plângă din cauza zgomotului (s-au dus dracu toate filmările noastre).
După asta, am fost să ne dăm cu biclele de la Alba Sport Vision în jurul Cetății. Am avut un mic orgasm despre care o să vă povestesc într-un articol dedicat. M-am îndrăgostit de asta! Mă rog, la final ne-am oprit la Centrul de Echitație și acolo am dat iar peste Sarra care urma să ne plimbe pe noi, instagrammerii, cu caii. Așa că după ce mi-am suit burtoaca în cel mai grațios mod posibil pe Teake, am întrebat-o pe Sarra: ”Care-i povestea ta?”
În timp ce-l ținea pe Teake iar eu îmi țineam echilibrul în șa, Sarra îmi povestea de viața din Alba Iulia. Asta până când tembelică s-a oprit brusc , iar eu trăgeam de hamuri stânga dreapta fără să înțeleg de ce s-a oprit. E ca atunci când conduci o mașină nouă și se oprește brusc și nu știi pe ce dracu ai apăsat. Eh, ”cineva” trebuia să facă pipi. Fix atunci. Vă puteți deja forma o idee despre cum a continuat discuția (cum numai mie mi se poate întâmpla). Vorbești și tu cu o fată stând călare pe un armăsar. Ea lângă cal ținându-l de căpăstru, tu pe șa ținându-l de hamuri, iar la un moment dat intervine acea liniște în care nici unul nu spune nimic, doar calul făcând pipi. Moment publicitar. Andreea, legătura în studio! Nah, încerci să mai zici și altceva, dar deja n-are rost. Nu-i port pică lui Teake însă, e super mega drăguț și frumușel și îl puteți vedea în pozele din acest articol. Sau în fiecare zi dacă treceți prin Alba Iulia 🙂
Ați putea spune că Sarra are o viață perfectă, nu? Adică toată ziua stă în aer liber, are grijă de cai, are un job foarte fain, nu se confruntă cu stresul unei zile la birou, ba atunci când tu ești într-un call ea gonește cu bicicleta pe cine știe unde. E Sarra fericită? Nu, nu e 🙂
Poate că e prea multă liniște în Alba, poate că sunt prea puțini prieteni, poate că vrea să demonstreze că poate să facă mult mai multe lucruri și toți o văd prea tânără pentru asta și n-au încredere că e momentul potrivit. Poate că, poate că. O ascultam și îmi era cunoscută povestea. E o problemă comună și nu contează câte sfaturi le dai oamenilor și încerci să-i faci să aprecieze ce au. Probabil asistăm la o schimbare radicală a generațiilor noi și trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm la ele. Dacă ajung să dau sfaturi, le dau doar pentru că oamenii simt nevoia să vorbească, să fie ascultați, dar știu că nu le vor urma. Știm cu toții că vom face așa cum ne taie capul și nu ne oprim până când nu ne lovim cu capul. Sau când îl apucă pe Teake șușu 🙂
Dar am un sfat pe care îl dau și pe care ar trebui să-l urmați. Vorbiți cu câți mai mulți oameni și adunați poveștile lor. Vedeți ce viață trăiesc, ce au în plus față de voi sau ce au în minus, vedeți ce își doresc. Pentru că da, s-ar putea să fii cel mai mare deprimat care stă la birou de dimineața până seara și care vede în oameni ca Sarra niște oameni care își trăiesc viața așa cum ar trebui. Dar tu ai niște colegi și prieteni cu care ieși la băută în fiecare săptămână. Poate ai fost promovat acum ceva timp, ai avut bani să-ți iei o mașină, o casă, ajungi la mare în vreo 2 ore și un pic și ai McDonalds la tine în oraș. Aș putea să-ți dau destule exemple pentru care alții să te invidieze. Mutându-te într-un alt loc sau oraș sau țară nu-ți garantează fericirea. Mai întâi trebuie să vezi tu ce vrei și să vezi dacă ceea ce ai n-o să-ți lipsească și mai mult pe viitor. Și dacă într-adevăr n-ai nimic de pierdut, then do it! Urmează exemplul altora și pleacă. Poți să te întorci oricând.
Marea Unire a Instagrammerilor a fost un eveniment lejer organizat de Anne-Marie si Makavelis, cu sprijinul Primariei Alba Iulia (prin intermediul Proiectului CityLogo, finantat prin programul URBACT II), Hotel Medieval, Vertical Graphic, Alba Sports Vision, La Maison de Caroline si Framm’s.
Ce (improbabila) legatura exista intre (foarte 'in' in alte (cu o retea de (bine dezvoltata) transport) tari) mutatul in alt oras si (cu ocazia unui eveniment) vizita la Alba Iulia?
(La sfarsitul articolului) (potential aplicabil in cazul unei (interesate de social – media) persoane) Sfatul (in totalitate) este inaplicabil in cazul unei (normale) persoane. (Intrebare normala pentru (traieste prin 'social-media') o persoana) De ce?
Simplu. Atata timp cat (acasa, in vizita sau (pe alte meleaguri) transplantata) o persoana este multumita cu cine este/ce are, sfatul este irelevant. (Adevarata, nu falsa posesie a 'x la puterea n' bunuri materiale)fericire este (inerent) produsul al unei (mature) minti.
Daca (radacini, origine) acasa, nu ai (nimic, lucruri materiale, sentimente) de pierdut, ce anume te face sa crezi – iluzii? – ca in (strain, ciudat) alt loc vei gasi ceva mai bun – improbabil – ?
(Pe care ar trebui sa-l dai) Sfatul (poate) ar trebui sa fie altul. In (care deosebeste oamenii de lumea necuvantatoarelor) esenta (toti) oamenii (la fel) sunt.(Geografic) locurile difera, creaza (mici, neimportante, superficiale) (de mentalitate) (cauzate de (din exterior, la fel de superficiala) perceptia) diferente.
Prin urmare, (foarte vag interesant) (colectie de (de publicitate) link-uri (stangaci) amestecate) blog-ul nu transfera mesaj, umple doar (mai bine (goala) lasta) o pagina.
Eu știu că am o problemă și folosesc foarte mult parantezele și chiar vreau să mă las de ele dar tu mă depășești foarte mult! Atât de mult încât n-am înțeles nimic și m-am plictisit să descifrez la un moment dat. Dar îți mulțumesc pentru vizită și pentru acest comentariu, indiferent că e de bine sau de rău. O zi (nemaipomenit, extraordinar) de faină!
Intelept nu este cel care se numeste intelept, intelept este cel care ii lasa pe altii sa-l numeasca intelept. Nu o lua ad literam, in articol nu ai pretins ca esti intelept, nu in mod literal, dar in momentul in care pretinzi inteleptciunea de a da sfaturi altora, nu te proclami indirect a fi intelept? Inteleptul nu da sfaturi, mai degraba isi spune parerea si ii lasa pe altii sa aprecieze daca parerea lui are sau nu valoare. Daca, in mod exceptional, inteleptul da sfaturi, acesta ar trebui sa fie primul care sa le urmeze pentru a le valida. Prin urmare, pentru a aduna povesti, o persoana trebuie sa aiba rabdarea de a asculta, nu? Dar se pare ca tie iti lipseste rabdarea in general. In lipsa acesteia chiar te simti in masura sa ii sfatuiesti pe altii pe ce criterii sa-si bazeze deciziile si apoi sa-i indemni sa-ti urmeze sfaturile?
Adaugand link-urile de publicitate, momentele in stilul slapstick demne de American Pie, articolul lipsit de continut, sarcasmul caruia ii lipseste subtiitatea necesara pentru a masca o atitudine de 'groapa cu nisip', lipsei de rabdare, as putea trage o concluzie, dar o sa te las pe tine sa o faci – adevarata intelegere nu poate fi decat interioara, nu poate fi impusa din exterior.
As putea, evident, sa-ti dau niste sfaturi pe care ar trebui sa le urmezi. Dar ma abtin pentru a nu-ti urma exemplul negativ.
Mulțumesc pentru comentariul tău! Nu am pretins niciodată că sunt vreun înțelept și nici nu sunt vreun înțelept. Poate nici nu vreau să fiu.
Legat de link-uri, n-aș fi ajuns în Alba Iulia, nici n-aș fi ajuns s-o cunosc pe Sarra și să-i cunosc povestea (pentru care și-a dat acordul de a scrie acest articol), dacă n-ar fi existat organizatorii și sponsorii. Nu m-a plătit nimeni cu nici un ban dar e o modalitate de a mulțumi pentru niște servicii oferite.
Evident că mi-ai putea oferi niște sfaturi, dar fiind un înțelept sau înțeleaptă, n-o să faci asta. Și cu siguranță că așa este mult mai bine.
Chiar dacă te-a deranjat tot ce-am scris în acest articol, îți mulțumesc totuși pentru vizită și pentru concluziile tale.
O viață faină!
Am mai citit încă o data articolul si pot spune ca mi se pare interesantă prezentarea, deşi nu îi înţeleg prea bine scopul: simpla comparare a dorinţelor orasenilor cu cele ale provincialilor, plăcerea de a da sfaturi având totuşi un punct de plecare/exemplu…..sau prezentarea povestii în sine? Una peste alta apreciez articolul, iar faptul ca aceasta tânără a reuşit să atragă atenţia prin munca ei, este de admirat. Deoarece o cunosc pe Sarra, aş vrea să fac 2 comentarii:
1. Partea cu "nu este fericită", sunt convinsă ca a fost scoasă total din context
si interpretată destul de nedrept….dar fiecare este liber să îşi exprime opiniile cum crede de cuviinţă.
2. "fişierul excel" ….a văzut destule si ştie să îl folosească, dar a preferat să nu lase sa-i fie condusă viaţa de un "fisier excel"
Delia
PS: am folosit profilul "Anonymous", deoarece când am încercat să îi public prin contul meu Google, a dat eroare
Dragă Delia,
Îți mulțumesc mult pentru comentariu, apreciez acest lucru. Acest articol nu trebuie decât să-l privești ca pe o simplă poveste. Este un om pe care l-am întâlnit într-un timp foarte scurt și a cărui poveste de viață m-a atras. That is it!
Ca să-ți răspund și la punctele tale:
1. Poți să crezi ce vrei, că e scoasă sau nu din context. Probabil că Sarra ar trebui să fie cea care să se revolte apropo de ce am scris, dar până acum se pare că i-a plăcut articolul.
2. Acea afirmație este adresată mai degrabă celor din orașe care au uitat să-și scoată capul din calculator, nicidecum n-am vrut să afirm că Sarra n-ar fi în stare să folosească excelul. Exact cum ai spus tu, a preferat să nu lase să-i fie condusă viața de un ”fișier excel”. Doar că eu nu scriu cum scrii tu.
Mulțumesc pentru că te-ai prezentat și sper că ți-am oferit și eu un răspuns cât de cât satisfăcător.