”Ce-ar fi să încercăm țigările astea noi, afară?” o întreb eu tâmp. ”Îmi pare rău, n-am cum să-mi iau pauză acum…” îmi răspunde. Deloc uimit îi spun ”Evident…” și m-am dus la masă. Când am ieșit din cantină stătea singură afară și trăgea impasibilă din țigară. Asta e un fel de ”vezi bă boule că ți s-au aliniat planetele!!!”, așa că m-am îndreptat spre ea…

Mă duceam cu colegii la masă și am intrat la Inmedio să-mi iau ceva de băut când am văzut-o. E momentul ăla în care în mintea oricărui bărbat se aprinde firma aia luminoasă care zice ”Mamă, ce bună e!” și încep să-și piardă concentrarea și li se deschide inconștient gura. Nu e ca și cum ai avea un întrerupător ON/OFF, e tot timpul aprins, n-ai ce-i face. Dar poți totuși să controlezi intensitatea întrerupătorului. Surprinzător, am avut inspirație la replici (asta mi se întâmplă la fel de des ca eclipsele totale de soare vizibile de pe teritoriul României) iar ea știa să râdă. Era prima hostesă care știa să accepte replicile de agățat și să răspundă fără să-ți dea ceva de înțeles. 

Am vorbit despre nimic și despre tot. Era cel mai interesant om cu care avusesem o conversație în ultimele luni, în imperiul corporatiștilor din Pipera. Îmi depășisem demult pauza, dar afară era vară, cald, iar conversația nu dădea semne să se oprească. I se terminase și ei demult pauza. Ne-am ridicat să ne luăm la revedere când iar am intrat în contact vizual cu decolteul ei generos. ”Hai să ne mai vedem!” îi spun tremurând. ”Notează numărul meu.” îmi spune, iar apoi leșin. 

Ne-am mai văzut de multe ori apoi. Nu contează că m-a friendzonuit din prima (se pare că ești cel mai mare prost în regnul masculin dacă ți se întâmplă asta), dar mi se părea destul de fascinant cum gândește un om cu 10 ani mai mic ca mine și care nu făcea decât să împartă pachete de țigări prin cluburi, magazine și terase. Câteodată, cei mai interesanți oameni îi găsești în cele mai neinteresante locuri.

Evident că în concepția generală, jobul de hostesă e văzut ca nivelul maxim pe care poate să-l joace o pițipoancă pe lumea asta. Una care arată doar bine și e bună doar de… Interesant ar fi de unde a pornit concepția asta. Eu am dat vina pe natura umană (frustrările femeilor în a accepta că există femei mai frumoase ca ele și frustrările bărbaților care nu pot să le-o tragă) și apoi am dat vina chiar pe brand-urile care au promovat această imagine. La început, toate hostesele erau îmbrăcate fix ca niște actrițe de filme porno sau curve de pe marginea drumului. Chit că făceau sampling de țigări, se întindeau pe mașini de lux în expoziții sau îți tăiau salamu în bucăți, în hipermarket-uri. 

În ultimii ani am văzut o schimbare în direcția asta. Se pune mai mult accentul pe o vestimentație care să scoată în valoare imaginea brand-ului (logo-ului) și mai puțin pe o pereche de panataloni din piele, mulați pe fund. Iar în spatele acestor haine stau niște fete (am văzut chiar și băieți) care poate de multe ori au niște skill-uri de comunicare mult peste nivelul nostru. Bine, nu toate, să nu generalizăm. Am dat și peste unele care mai mult de poezia învățată pe dinafară, apropo de produsul pe care îl prezintă, nu pot. Dar asta se întâmplă cam prin toate domeniile. Sunt atât de mulți oameni care n-au nici o treabă la locul lor de muncă, încât îți vine să-i împuști.

Ceea ce-mi place e că acum e în derulare o campanie prin care se încearcă schimbarea imaginii acestui job de hostesă, care oricum sună ca o prescurtare la damă de companie. Termenul de Brand Ambassador pare a fi cel corect. Pentru că tu de fapt reprezinți un brand și ca să faci asta treci printr-o serie de training-uri unde ești învățat cum să prezinți produsul respectiv, cum să reacționezi față de potențialii clienți dificili, cum să te asiguri că ți-ai atins targetul cerut, etc. 

Cum se derulează campania asta? Simplu. Se iau 3 fete care n-au mai lucrat niciodată în domeniul ăsta, se duc la traininguri și apoi în cluburi pentru a experimenta timp de o lună jobul ăsta. Toate astea fără a fi plătitie. În timpul ăsta, fiecare din ele își va aduna cât de mulți recruteri va putea, pentru ca la final cea care are cei mai mulți recruteri să câștige un city break.

Dă cu clicku aici ca să intri pe site-ul lor sau chiar aici pentru pagina de Facebook și poți să ajungi și tu un recruiter. Privește chestia asta nu doar ca pe o campanie de conștientizare, apropo de modul în care privim persoanele care au rolul de Brand Ambassador, dar ca și pe o posibilitate de carieră pe viitor. Pentru că da, ai șanse să ajungi și tu Brand Ambassador (chiar îmi place cum sună) și asta înseamnă un job stabil cu program flexibil și un salariu bun. Mda, știu, sună prea standard. Dar cum îți sună chestia asta: Întotdeauna am fost gelos pe Brand Ambassadori, tocmai pentru că intră moca la toate concertele și festivalurile de muzică și pentru asta sunt plătiți!