Nu, n-o să scriu despre cele 50 și nu știu cât de păreri despre 50 shades of grey. Sper că v-a trecut, momeala a fost mușcată, a spart la încasări weekendul trecut la noi. Acum hai să vorbim despre filme.

The Theory of Everything este unul dintre filmele foarte bune, nominalizate la premiile Oscar. Dacă nu chiar în top 3. Nu mai este o surpriză că filmul se bazează pe viața fizicianului Stephen Hawking. Și nu atât pe aspectul teoriilor sale științifice, cât mai mult despre viața sa privată, care după cum vă puteți imagina, nu este deloc ușoară.

Și că tot veni vorba, trecând peste ficțiunea erotică (menționată la începutul articolului) dorită în secret de toate femeile care-acuză-bărbații-care-se-uită-la-filme-porno-că-sunt-niște-porci, Theory e un motiv bun pentru a analiza cu maxim de maturitate o relație extrem de dificilă între doi oameni. Nu știu cât de mult se aseamănă filmul cu realitatea, pentru că de cele mai multe ori filmele exagerează, teatralizează și înfrumusețează o poveste reală, dar ideea de a-i spune partenerului tău să-și aleagă alt partener doar ca să nu mai sufere, e o treabă pe care nu știu câți dintre noi am fi în stare s-o facem.

E o lecție minunată apropo de relațiile dintre oameni și poate deveni foarte ușor un film inspirațional. Iar Eddie Redmayne, actorul care interpretează personajul lui Stephen Hawking, joacă ge-ni-al. Nu știu unde l-au găsit dar e fix ce trebuie. La fel și Felicity Jones.

La final realizezi că de multe ori ne uităm cu milă la persoanele care au un handicap locomotor, le percepem ca fiind neajutorate și automat nu avem nici o părere negativă despre ele. Dar atât timp cât creierul nu a fost afectat, persoanele respective pot fi în egală măsură la fel ca noi, indiferent de lipsurile pe care le au. Mai bune sau mai nasoale 🙂

În caz că nu l-ați văzut, musai să treceți pe la cinema să-l vedeți. Sau pe torente 🙂

Sursă foto: Likeswagon