Dacă ai văzut Inside Out, atunci musai să mergi să vezi Zootropolis! Cei de la Disney deja au atins un alt nivel cu animațiile și cred că fac cele mai bune filme din lume. Asta spune suflețelul meu de copchil.

Adică reușesc să facă filme pentru toate categoriile de vârstă. Ăia mici se vor distra de minune, iar ăia mari se vor lovi de o grămadă de subînțelesuri și mesaje subliminale, pe care probabil copiii n-or să le înțeleagă. Ceea ce face un film de genul ăsta să fie pur și simplu, genial!

Musai să mergeți la Zootropolis! Trailerul nu-l ajută cu nimic, dar vă asigură că n-o să vă pară rău deloc. Mi-a plăcut povestea, demențial cum au ales personajele și am râs pe săturate. Până și melodia cântată de Shakira mi se pare foarte tare! Iar rolul leneșilor este atât de… perfect! :))))

Filmul poate fi văzut atât în varianta dublată cât și în cea subtritrată.

Cu totul și cu totul diferit, am mai văzut Miracolul din Tekir, un film românesc care m-a făcut să mă întreb la final la ce naiba m-am uitat! 🙂

Bine, eu am vreo 3 probleme cu toate filmele românești sau cu cinematografia românească (n-aș spune chiar europeană, pentru că nu așa se întâmplă peste tot).

În primul rând, sunetul. Mi se pare deranjant, penibil și jignitor să mai scoți filme după anul 2000 în care să am nevoie de subtitrare ca să înțeleg ce dracu zic actorii ăia în filme. Nu doar că sunetul e prost, dar sunt și unii actori care au numai prune în gură. Apoi, motivul real pentru care nu mă uit la filme românești e că toți regizorii refuză categoric să bage muzică în filmele lor. Băh, au o problemă reală cu chestia asta și eu cum sunt obișnuit cu Hollywood și am înțeles ce impact puternic și emoțional are o muzică în film, mă plictisesc de moarte uitându-mă la o scenă moartă în care nu se aude nimic. Iar ultima chestie, școala de montaj, unde există cadre lungi care nu se mai termină și din care probabil că ar trebui să înțeleg ceva. Cum a fost și cu De ce eu, care a avut o poveste genială, dar care a ajuns să mă plictisească teribil și n-a fost în stare să mă țină în suspans nici o secundă, deși ar fi putut să facă asta foarte ușor din cauza poveștii.

Eh, Miracolul din Tekir stă bine la capitolul sunet. M-am bucurat că n-am avut nevoie de subtitrare. Și mai bine stă la capitolul cadre și imagine. Foarte, foarte mișto. Sunt niște imagini pe-acolo, numai bune de Instagram. Din punctul ăsta de vedere mi-a plăcut foarte mult! Povestea e interesantă și se concentrează pe un personaj principal învăluit în mister și superstiții și a cărui existență nu ți-o poți explica foarte bine la final. Iar personajul este jucat de Dorotheea Petre, o tipă super mișto, foarte interesantă și frumoasă. Mi se pare că seamănă cu Maia Morgenstern. Dar indiferent de asta, chiar cred că dă foarte bine pe ecran și rolul din filmul ăsta e fix pentru ea.

În rest, cadre lungi, dialog puțin ca de obicei, iar muzica… Again, ceea ce e considerat muzică în filmele românești, eu o numesc o ilustrație muzicală, nimic mai mult. Și sunt niște sunete interesante în filmul ăsta, așa că recomand vizionarea lui celor pasionați de cinematografia românească și nu numai. S-ar putea să descoperiți ceva interesant.