După o lună de autoizolare

După o lună de auto izolare și o pandemie în plin progres, ajungi să înveți un lucru extrem de important despre oameni. Că sunt proști! 🙂

Bine, e cel mai ușor să spui că oamenii sunt proști, lucrurile fiind mult mai complicate, iar ce urmează în articolul ăsta sunt câteva chestii pe care le-am învățat în ultima lună.

M-au fascinat întotdeauna comportamentul uman și istoria, doar că niciodată nu mi-am exersat mintea încât să țin minte ceva. Cărțile lui Harari, de exemplu, le citesc doar ca să mă aflu în treabă. Sunt o grămadă de informații interesante, dar jur că n-am reținut aproape nimic din ele.

Un lucru e cert. Istoria chiar se repetă. Odată la ceva timp se întâmplă ceva nasol. Hai să spunem că Mama Natură menține o balanță între ce distrugem noi și ce ne distruge pe noi. Fie că e de mâna omului (războaie, conflicte, corupție), fie că e vreun fenomen natural (cutremure, incendii, erupții vulcanice, tsunami-uri) sau e o combinație între cele două, cum ar fi covidu, lucrurile astea se vor tot repeta de-a lungul istoriei.

Ne place să credem că am evoluat extraordinar de mult, dar cred mai degrabă că am evoluat în crearea de unelte care să ne facă viața mai bună. Dacă stai să te gândești, tot ce se află în jurul nostru sunt doar unelte. Am trecut demult de faza în care ne foloseam de bețe ca să scoatem larvele din copaci. Ne trezim din paturi, ne uităm pe telefoane, dăm drumul la tv, mergem cu mașina la magazin să cumpărăm alimente cu bani și doar nebunu de Țiriac se mai duce la vânătoare ca și cum asta ar fi cool. Eh, doar prin prisma acestor unelte și reguli din societate am putut să evoluăm și să ne obișnuim să controlăm societăți formate din milioane și milioane de exemplare.

În rest, noi ca specie nu am evoluat atât de mult încât să gestionăm niște evenimente care sunt peste puterea noastră de înțelegere. Pentru că nu am fost programați pentru asta. Nici o specie de pe pământ nu e înzestrată cu un asemenea talent. Spuneam într-un status pe facebook mai demult că e ușor să-ți imaginezi ce înseamnă 150km/h, pentru că mai toți am fost cu mașina pe autostradă și știm care e senzația. Ba chiar facem asta destul de des. Dar dacă îți spun că viteza luminii este de 299 792 458 m/s, ți-o ia creierul razna! Repet, metri pe secundă! Gen, 1 miliard de km pe oră! Te poți învârti în jurul pământului de 7 ori într-o fucking secundă! Cred că de-aia e și mai ușor pentru majoritatea oamenilor să creadă că undeva acolo sus e un Dumnezeu la butoane.

Așa e și cu pandemia vieții. Majoritatea oamenilor nu vor putea să înțeleagă cât de gravă e o astfel de situație și cât de repede se poate transmite ceva ce nu pot să vadă și cu care nu s-au mai întâlnit niciodată. Pur și simplu vor refuza să creadă că e pe bune. Și aici nu mă refer la ăia care cred că autoritățile ne vor închiși în case ca să schimbe ăștia bateriile la porumbei și să monteze antenele de 5G. Vorbim și de tâmpiții ăia mai încolo. Aici mă refer la oameni deștepți, oameni pe care îi cunosc, educați, citiți, oameni care pur și simplu nu s-au autoizolat până când nu i-a ”forțat” starea de urgență, sau în cazurile cele mai nasole, când s-au infectat cu virusul. Și nici acum nu respectă întru totul indicațiile autorităților. Ar prefera oricând să creadă în orice altceva, deoarece o chestie invizibilă tocmai le-a afectat confortul lor personal. And you do not fuck with that shit!

De-aia toate statusurile alea cu ”să ne gândim că oamenii ăia care mor sunt de fapt bunicii noștri” e în mare parte un bullshit. Adică e un bullshit pentru că nu prea funcționează. În Interstellar, filmul meu preferat, e o secvență în care e definită natura umană într-un mod cât se poate de cinic și de simplu.

Evoluția n-a depășit încă această barieră primitivă. Îi putem iubi profund și altruist pe cei pe care-i cunoaștem, dar acea empatie rareori se extinde dincolo de ei.

Și cu cât pericolul e mai mare, cu atât intră în acțiune ”fiecare pentru el”. Pentru că deși nu am fost programați să gestionăm evenimente atât de mari, natura ne-a înzestrat cu anumite instincte care se declanșează la anumiți stimuli. În cazul de față, frica.

Și primul instinct a fost acela de ”panic buying”. Ne place să credem despre noi, românii, că suntem cei mai proști de pe fața pământului. Dar de data asta am văzut că indiferent de nivelul de civilizație al țărilor lovite de coronavirus, mai toate au trecut prin acest episod de panic buying. Eu știu de un singur exemplu în care societatea umană a funcționat exact invers. La cutremurul din 2011, din Japonia, ăla de-a creat tsunami-ul care a dus la dezastrul de la Fukushima. Eh, atunci a circulat o știre despre japonezii care au respectat ordinea socială și au stat civilizați ore întregi la coadă la supermarket-uri doar ca să-și cumpere cele necesare, nu ca să-și facă stocuri întregi de hârtie igienică. Uite aici un link dacă ești interesat de mai multe. Eh, ca să ajungi la nivelul ăla ai nevoie de niște reguli în societate extrem de bine implementate și chiar și-așa se ajunge la un comportament deviat, Japonia având câteva exemple unice. Sau mă rog, mai sunt țările comuniste și cele dictatoriale unde e foarte ușor să-i controlezi pe oameni. Dar oamenii nu se vor civiliza niciodată de la natură și nici nu vor avea parte de o gândire colectivă, asta e clar.

Noi ăștia mai educați am zis să că tre să ne depășim condiția și să nu ne mai coborâm la nivelul de maimuță. Așa că am preferat doar să le spunem altora să nu mai cumpere în demență, că nu e ok. Eh, prima chestie pe care am învățat-o e că e bine să-ți lași cumva instictele să se declanșeze, căci cine a rămas fără făină, spirt, drojdie sau hârtie igienică, ha? Noi, elita telectuală! 🙂 Cel mai greu e să controlezi acest instinct și să cumperi doar cât ai nevoie, în condițiile în care vezi că în jurul tău oamenii golesc rafturile. Și poate chiar să te gândești la worst case scenario de fiecare dată, chiar dacă nu crezi că se va întâmplă. Gen, nu doar alimente. Să te asiguri că ai bateriile externe încărcate, că ai tot timpul niște cash în casă, că ai acel kit de supraviețuire lângă pat și de ce nu, un încărcător solar. Da, îți vine să râzi, dar la ce naiba strică să le ai prin casă? Și nu, nu are legătură cu panica, dimpotrivă.

A doua chestie pe care am învățat-o de pandemia asta e ce probleme a creat și va crea această autoizolare. Eu sunt trecut printr-o depresie destul de nasoală, m-am obișnuit cu izolarea, ba chiar am învățat să mă simt bine cu mine pe perioade îndelungate (și nu, nu mă refer doar la a avea 30 de taburi deschise pe pornhub). Pentru mine, there are people out there and I hate people! Așa că mă pierd în filme, muuulte filme, cărți, muzică ascultată în căști, somn cât cuprinde și vorbesc cu mine cu voce tare. Nu sunați la Bălăceanca, mai merg eu din când în când pe-acolo. 🙂

Eh, mi s-a părut foarte interesat să văd o schimbare în comportamentul prietenilor și cum i-a afectat această izolare, ei fiind obișnuiți să iasă în fiecare zi din casă. Atacuri de panică, accese de ipohondrie, ba chiar confilcte în care m-am angrent și eu, uneori alimentate de valul de știri negative din online. Și nu doar la prieteni, ci peste tot. Când eu deja mă gândeam că pandemia asta o să-mi f… toate proiectele și că tre să mă gândesc din ce fac bani pe viitor, oamenii se gândeau la ce să facă atâta timp în case. La început am considerat asta un moft, dar în realitate chiar e o problemă foarte mare și e curios să vedem ce efecte pe termen lung va avea această izolare, dacă vor fi. Pe de altă parte, nu cred că am socializat atât de mult în ultimii ani cum am făcut-o acum cu ajutorul tehnologiei prin call-urile video. Apoi, ideea/glumă că va crește rata natalității s-a dovedit a fi chiar opusul. A crescut foarte mult rata abuzurilor domestice, iar cei care stau izolați singuri sunt atât de horny încât abia la finalul acestei izolări lucrurile vor deveni interesante. 🙂

A treia chestie pe care am învățat-o în pandemia asta e să fac clătite. Și că mi se pare că arunc cu prea mulți bani pe paste la restaurant când alea de la Barilla cu tot cu sos și făcute repede în 12 minute sunt foarte bune, mulțumesc. 🙂

Mă rog, de fapt am văzut ce efecte are lipsa de informare. Oamenii consumă preponderent entertainment și știri de scandal. Mai puțin lucruri legate de știință, medicină, cercetare, etc. De-aia la început au tot circulat tot felul de fragmente din diverse filme, interviuri, sau chiar desenele Simpson în care vezi doamne, coronavirusul ăsta e o conspirație pe care au prevăzut-o alții cu mult timp înainte. Păi da, se vorbește de pandemia asta de câțiva ani buni, but who actually cared? Cine să se uite la un documentar cu Bill Gates când pentru oameni sunt mai importante manelele la festivaluri?

A patra chestie pe care am învățat-o e că urăsc ideea de ”average„ și asta am învățat-o mai demult din multinațională. Average-ul îl extragi dintr-un raport excel bazat pe niște cifre. Faci niște plăcinte și după aia pornești cu statusuri pe facebook și faci predicții. Doar că oamenii nu sunt cifre și nu te poți baza niciodată 100% pe aceste statistici deoarece ele nu iau în considerare lucruri precum factorul uman, cultural, zonă geografică, adaptabilitate în timp real și altele pe care le descoperi pe drum, cum ar fi ideea că pe noi ne-a ajutat în copilărie vaccinul ăla contra TBC. V-amintiți cum acum o lună ziceam că în aprilie depășim lejer mia de decese? Well…

A cincea treabă mă amuză teribil deoarece are legătură cu așteptările oamenilor de la autorități în astfel de cazuri. De ce nu s-a acționat mai devreme, de ce se fură, de ce nu se raportează tot și nu e transparență, de ce nu sunt materiale, etc. Păi la asta se răspunde foarte ușor cu ”dar pe tine de ce plm te-a durut în cur de fiecare dată când a fost nevoie să mergi la vot?”. Oamenii care ne conduc nu sunt specialiști sau cercetători. Am avut guvern tehnocrat un an de zile după care am votat PSD-ul mai mult ca niciodată. Să ziceți bine mersi că nu e Viorica la butoane în perioada asta. Și nu doar noi suntem în rahat. Ne putem uita lejer la italieni, spanioli, nu mai zic de englezi și americani. E o perioadă în care au ajuns toți proștii la putere.

Bun, dar de ce nu apare vaccinul ăla odată? De ce avem cercetători și oameni de știință dacă ei nici acum nu pot să-i dea de cap. Păi dacă te uiți la Pandemic o să înveți o chestie foarte importantă. Și anume că jobul oamenilor de știință nu e compus doar din cercetare și experimente, ci mai implică două alte activități total idioate. Una dintre ele ar fi că în mod constant tre să caute fonduri pentru a-și sprijini cercetările, pentru că aproape nici unui guvern din lumea asta nu-i pasă de cercetare. O alta e mai nouă și anume că tre să se lupte cu noul val de anti vaxxeri sau flat earth-eri sau mai știu eu ce cretini. Ăștia câștigă din ce în ce mai mult teren și te trezești la un moment dat că tre să te oprești din cercetare și că tre să demonstrezi omenirii din nou că pământul e rotund! Deci da! 🙂

Ultimul lucru pe care îl înveți este că nu, nu vom învăța nimic din chestia asta. Absolut nimic! Vor exista într-adevăr oameni care își vor dori cu adevărat să schimbe lucrurile, vor studia și apoi vor cerceta. Vor exista progrese din ce în ce mai mari pe zona de tehnologie, dar tot nu va fi de-ajuns. Și asta pentru că astfel de cazuri se întâmplă foarte rar, iar noi uităm de pe-o zi pe alta. Chiar și eu credeam când am împlinit 30 de ani că gata, nu are ce să se mai întâmple nasol, n-o să mai fie nici un război și nici o altă problemă. Nah belea! 🙂

Cu toate astea, de la eveniment la eveniment, lucrurile stau mult mai bine. Citeam despre gripa spaniolă din 1918 care a făcut vreo 50 de milioane de victime, iar multe dintre aceste victime au fost oameni care au murit din cauza infecțiilor cu bacterii din spitale, nu din cauza virusului gripal. La nivel mondial (nu neapărat la noi), nivelul de igienă din spitale este incomparabil cu cel de la 1918 și evoluția din medicină și practicile introduse diminuează considerabil efectele unei astfel de pandemii.

Dar noi, ca oameni, vom rămâne la fel. Chestia asta n-o să ne facă creierul mai mare și nici nu se va declanșa un instinct în toți încât să ne autoizolăm de fiecare dată când auzim la știri de vreo pandemie. Și având în vedere că nu putem controla chiar totul, cea mai bună armă împotriva fricii și a panicii rămâne în continuare râsul și buna dispoziție. Adică multe video call-uri cu prietenii și glume la greu, că altfel o luăm razna. 🙂

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.