Eurovision 2010 Selectia Nationala

Pentru mine este şi va rămâne un mare mister de ce acest Eurovision are un asemenea succes. Adică am înţeles, ideea în sine este foarte bună şi o privesc cu admiraţie. Un concurs internaţional. Toate ţările îşi aleg o piesă sau un artist care să-i reprezinte pe plan mondial. Toată lumea se uită. Se pare că este cel mai vizionat eveniment non-sportiv de pe glob. Lumea votează, stă cu emoţii pentru compatrioţii ei şi îşi ţine pumnii pentru prestaţia lor.
Nici România nu face excepţie. Parcă de prin 1994 încoace participă neîncetat, iar dorinţa artiştilor muzicieni de a participa la un asemenea concurs este foarte mare, acest lucru atrăgând după sine dispute îndelung mediatizate. Mai pe scurt, ţigăneli. Şi fiind vorba şi de ţigăneli, anul acesta şi un manelist şi-a dorit foarte mult să intre în competiţie cu un “tăia-mi-aş venele” de şlagăr. A fost din păcate respins, căci sincer, dacă ar fi fost admis, eu l-aş fi votat. Măcar şi din amuzament şi tot te-ai fi uitat cu ochii bulbucaţi de plăcere.
Dar în rest nu m-aş sinchisi să votez, decât poate dacă m-ai plăti. Pentru că deşi ideea acestui concurs e foarte mişto, piesele participante te împing la suicid. Şi-ţi vine să-ţi iei şi toată familia cu tine. Ce dracu-s cu piesele astea? Încerc să le înţeleg rostul. Din punct de vedere componistic, sunt varză. Ok, poate vrem să scoatem în evidenţă vocea artistului. De unde, nici măcar. Parcă nici o piesă nu e potrivită pentru interpretul ales. Şi cum vine o piesă care te face oarecum să-ţi mişti degetul mare de la picior, cum realizezi ce penibilă e şi te retragi ruşinat.
Piesele de anul ăsta sunt de-a dreptul plictisitoare şi mai sună şi naşpa. Cel puţin cele postate pe site-ul TVR se aud ca dracu. Parcă-s făcute numai din instrumente VST de acum o mie de ani. Ba mai mult, unele sună de parcă ar fi sonerii de telefon, midi.
Şi mai mult de-atât, nici nu prea câştigăm la concursul ăsta. Am reuşit cam până pe la poziţia a patra dacă nu mă înşel. Mai trist este faptul că sunt totuşi români care câştigă premii la competiţii mondiale, poate nu cu un renume la fel de mare, dar care totuşi sunt văzuţi cu respect de celelalte ţări, asta doar pentru că la noi nimeni nu este interesat de mediatizarea lor. Şi aş aminti aici chiar şi de corul SOUND care a câştigat la Olimipiada Corală Mondială de la Graz, Austria, o medalie de aur şi una de argint. Ştiaţi careva chestia asta? Păi nu prea aveaţi de unde. Dar restul de 500 de coruri participante din toată lumea au ştiut. Ah, şi apropo, n-am fost singura formaţie corală românească ce a plecat cu premii de la Graz.
De parcă nu era de ajuns vremea de afară, puteţi să ascultaţi piesele alese la faza naţională, aici. După aceea încercaţi să clătiţi bine bine cu nişte Diana Krall sau Louis Armstrong. Vă reveniţi imediat.

Leave A Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.