Daca nu esti cumva genul care isi bate nevasta in mod regulat desi a uitat de ce, sau ca se ia la pumni in plina strada pentru orice fleac, sau ca injura si scuipa si vorbeste tare fara sa-i pese de cei din jurul sau, inseamna ca esti un om destul de stresat, obosit si nervos si cauti cu disperare un mod prin care sa elimini toata aceasta energie negativa.
Nu poti sa te cobori la nivelul celorlalti desi stii ca ei chiar n-au nici un stres legat de job sau mai stiu eu ce. Dar cu toate astea incerci diferite scheme. Un suc sau o bere dupa munca, o sala de forta, o barfa la o cafenea in centrul vechi, etc. Dar parca toate astea nu-s de-ajuns si chiar iti vine sa-l omori pe imbecilul ala. Nu conteaza care, zilnic gasesti unu care sa nu merite sa traiasca pe lumea asta.
Dar nu poti sa faci asta, nu? Si stai si aduni in tine si nici macar nu poti sa faci ceva in privinta asta. Sau poate ca exista ceva. Si da, chiar exista ca s-au gandit destui la asa ceva. Da-i cu yoga, tantra, mantra, kamaburka, shagri-la si alte betigase frumos mirositoare, dar nu toata lumea are rabdare cu asa ceva. Trebuie intai sa te descarci, sa dai in ceva, sa lovesti in ceva sau cineva si sa urli cat te tin puterile.
Asa ca de cealalta parte au aparut unii cu un show interactiv unde tu ca spectator faci parte din actul artistic. Adica te duci la Drum Cafe (nu e o cafenea in adevaratul sens al cuvantului), in sala ai parte de un djembe (un tip de toba africana), un tub de suflat in varza si o popica plina cu nisip. Astea nu au rolul doar de a face zgomot ci si de a crea muzica. O muzica ritmica (mai, si m-au invatat astia la scoala ca ritmul nu e muzica, dar eu nu si nu). Ceva care sa te faca intr-adevar sa uiti de toate problemele si sa te descarci cum poti mai bine.
Ati de Chile, Cristian Melak, Fabian Sanchez, Felix Moldovan si Gilberto Ortega sunt cei care prezinta acest show interactiv. Niste tipi care au o carisma potrivita pentru un astfel de show. Si chiar daca nu toti stiu romana, comunica extrem de simplu cu publicul. Bine, cu publicul roman mai greu, caci nu multi mai au vreun dram de educatie in ei. Si aici nu ma refer la a fi nesimtit ci pur si simplu la avea niste cunostinte muzicale de baza. Asa, o ureche muzicala, cat de cat. Sa intelegi ceva totusi din treaba asta.
E si un lucru bun daca esti atat de “naiv”. Tu intotdeauna te vei simti bine. Nu conteaza ca n-ai inteles o iota din ce s-a intamplat acolo. Tu ai dat cu palmele si pumnii in toba aia, ti-ai facut poze ca pe plaja la Mamaia, si te-ai simtit bine.
Dar cei care chiar sunt atrasi pe moment de show au ocazia unui mini-workshop de tehnici de percutie, o improvizatie programata in care suprapui ritmuri alaturi de toti cei din sala, descoperirea faptului ca o teava de plastic poate sa faca si muzica si o demonstratie excelenta a celor 5 prezentatori pe niste ritmuri latino-americane.
Toata treaba asta chiar merita efortul, daca treceti peste faptul ca niciodata toti cei din sala n-au reusit sa bata in toba in acelasi timp. Aritmicii de romani (adica si cu probleme de inima dar si probleme de ritmica) nu se prea prind cum e cu intrarile. Dar la final cand e rost de haos le merge bine tuturor. Adica se bate in disperare in tobe, se urla si toata lumea decide ca cei 20 de lei au meritat.
Chiar e o chestie ce trebuie incercata. Mai ales intr-un grup de prieteni, sau nu numai. Chiar si singur vei uita de orice alte probleme in momentele acelea. Bagati ca aveti ce invata de la oamenii astia. Intrati pe site-ul lor si urmariti cand mai au evenimente si poate ne vedem acolo dandu-ne cu capul de tobe.