Un loc unde e multa liniste, un loc unde berzele stau plictisite in cuibul lor deasupra caselor si plesnesc puternic din cioc, un loc unde exista una din sutele de cetati sasesti din Romania, un loc unde tiganii nu ies din casa fara palarie si mustata si vorbesc cu acel accent delicios de ardelenesc, un loc unde ma intorc de fiecare data cu placere pentru ca stiu ca e unul din locurile unde ma pot linisti si relaxa.
In acest loc organizeaza Fundatia Arhitext an de an cate-un atelier. Un fel de teambuilding filosofico-arhitectural. Aici vin oameni care te fac sa te simti prost pentru cat de putin ai citit la viata ta, aici ai ocazia de a fura noi idei, aici se pun in scena experimente muzicale.
Locul nu este altul decat Dealu Frumos din judetul Sibiu. N-as putea spune ca este un loc inedit, ceva nemaintalnit pe lumea asta, ba dimpotriva, e destul de banal. Adica sunt sute de cetati si comune bazate pe aceeasi constructie. Dar ineditul provine din ceea ce se intampla in fiecare an aici si ma refer la aceste ateliere organizate de Arhitext. Daca acum 2 ani Sound-ul canta gregoriene in timp ce The Pixels electrizau sunetul in spate, anul acesta tema muzicala a fost Jazz-ul. Si lucrul asta s-a intamplat intr-o conjunctura la fel de interesanta ca acum doi ani. Toata partea vocala a fost sustinuta de DJ-ul Stefan Ciobanete ce mixa muzica de jazz si acompaniat la flaut de Stefana Molnar.
Sing sing sing pe improvizatii de flaut si scratch-uri s-au asamblat de minune in biserica fortificata de la Dealu Frumos.
Bineinteles ca a fost motiv si de fotografie dar cum am mai vazut acest loc de doua ori de data asta am preferat mai mult sa ma bucur de el prin proprii mei ochi. Nu m-am putut abtine totusi cand am dat de un perete rosu si am tras cateva instantanee pe cand Dj-ul si Stefana ne incantau cu putin Acid Jazz.

Biserica este luminata noaptea probabil atat timp cat am stat noi acolo si am concertat. Lumina reflectoarelor contureaza formele prezente incat sa le ofere un alt inteles fata de cel prezent in timpul zilei.

Prin locatie s-au perindat atat invitatii cat si oameni de prin partea locului. Cu siguranta ca pentru ei a fost ceva de neinteles dar modestia lor nu a afisat dispret asa cum se intampla de obicei cu lucrurile pe care unii nu le inteleg. Ba chiar am asistat la o “cearta” fara de injuraturi intre un ardelean si un tigan ungur care s-a finalizat pasnic, realizand amandoi ca se fac de rusine in fata oamenilor de la oras. Te obisnuiesti sa-ti formezi o parere despre anumiti oameni dar in astfel de situatii realizezi ca lucrurile nu stau chiar asa.

Probabil ca la anul se va relua acest atelier experimental si de-abia astept sa vad ce altceva mai putem asambla. Nu poate decat sa-mi para rau ca toate aceste experimente nu au si o finalitate mediatica, fiind sigur ca multi oameni s-ar arata interesati de un astfel de eveniment daca ar asculta macar o singura data ce s-a intamplat aici. Plus ca intotdeauna este o placere sa asisti la discutiile din cadrul programului sustinute de Adrian Mihalache sau Bogdan Ghiu.