O oră! Doar atât îți cer organizatorii campaniei Earth Hour. Doar o oră în care să stingi toate luminile din casă, să scoți tot din priză și să te minunezi de un cer plin de stele chiar din centrul orașului. Și cel mai simplu mod de a face asta e să ieși din casă. Să te plimbi, să participi la eveniment, să faci orice, doar să nu consumi resurse ce folosesc curentul electric.
Dar și asta e în continuare prea mult. Pentru că oamenii sunt în continuare nepăsători sau neîncrezători. Cam ce-ar putea să însemne doar o oră în care stingi lumina? Păi cam atât deștepților!!! Și asta se întâmpla în 2009. Dacă ne uitam la cifre putem înțelege cam ce impact are doar o oră în care iluminatul celor mai importante clădiri dintr-un oraș este întrerupt. Și dacă nu ne gândim la planeta asta în care ne căcăm cu atâta poftă, măcar să ne gândim la noi și să înțelegem câta economie facem pentru noi.
E adevărat că România participa la Earth Hour încă înainte de a se naște ideea în sine. Într-o vreme în care eram obligați să stăm pe întuneric, să avem tot timpul la îndemână o lumânare și ne simțeam de-a dreptul umiliți. Iar acum zburdăm de fericire și avem lumină din lumină. Spot-uri, lustre, veioze, televizoare, dvd-uri, ceasuri, frigidere, mașini de spălat, etc. Există mai multă viață (artificială) în toate dispozitivele electrice din casă decât există în noi. Dar totuși suntem fericiți. Suntem fericiți că ne putem urca în mașină oricând, că lăsăm toate luminile aprinse în camera de hotel și că lăsăm sticlele de bere sub apa rece care curge în chiuvetă dacă n-avem frigider. Pentru că am plătit pentru asta! Dar plătim prostește și poate că ar trebui să ne uităm în trecut și să înțelegem că toată această risipă de acum nu-și mai are rostul. În primul rând îți faci ție o reducere substanțială la facturi și apoi faci și planetei un bine. Nu mai vorbesc de copiii tăi care poate la un moment dat se vor putea bucura și ei de o lume mai curată.
Eu aseară am fost să cânt cu Sound-ul la Earth Hour. M-am gândit la chestia asta încă din 2009 de când Sistem a ținut primul concert unplugged în aer liber. Îndrăzneața idee a lui Zoli Toth, ambasadorul Earth Hour în România, a demonstrat că poți susține un eveniment fără lumini de scenă, boxe, amplificatoare și instrumente alimentate electric. Doar percuție pură și plăcerea de a cânta. Așa că mi-am zis, ce idee mai bună decât să cântăm și noi că oricum microfoanele nu ne-au fost niciodată de un real ajutor.
Și iată că după doi ani i-am spus Petruței să-l sune pe Zoli și să bage o fisă. Și ea s-a implicat în discuții și iată că invitația a venit foarte rapid. Mai rapid decât ne-așteptam și noi. Am primit suport și din partea WWF România și aseară eram în formula de mai jos. Cu WWF România, Zoli, Sistem și Omuleții Verzi pe scena Earth Hour din fața Ateneului.
Bine, prin asta ne-am creat și noi mai multă vizibilitate și trebuie să-i mulțumim lui Zoli că ne-a făcut reclamă peste tot pe unde a putut. Inclusiv în direct la B1TV. Dar totuși e trist că în pofida faptului că anul acesta 51 de orașe din țară au participat la Earth Hour (în 2009, la prima ediție au participa vreo 13 parcă) foarte puțini oameni s-au adunat la Ateneu. Poate chiar mai puțini decât la prima ediție. Nu mai vorbesc de Media.
Dar așa cum unii oameni se bucură că fac parte din grupul posesorilor de iPhone așa mă bucur și eu că am făcut parte într-un fel din această campanie. Și poate că așa vor începe să gândească și alții de-acum înainte. Și având în vedere că avem două mari religii, biserica și fotbalul, mă gândeam să organizăm o liturghie și un meci de fotbal pe întuneric. Cu siguranță că doar așa am reuși să câștigăm ceva.
