
In cele ce urmeaza o sa povestesc destul de scurt cam cum a decurs toata tarasenia fara sa ma lungesc prea mult. O sa incerc pe cat posibil sa aduc si informatii legate de cheltuielile unei astfel de calatorii.
Plecaram cu voie buna intr-o vineri pe la 3 dupa-masa. Voia buna a murit in schimb pe drum. Cred ca pe la 4 sau 5 dimineata am ajuns la cazare in Arad (90 lei/noapte). Intotdeauna ma va mira traficul neincetat. La orice ora e plin de masini in tara asta. Si aveam sa aflu ca nu doar la noi se intampla asta.
Am ales cel mai safe traseu pentru dus chiar daca este mai lung. Bucuresti – Arad – Pecs – Zagreb and so on. Cum spuneam mai sus, trebuie sa va inarmati cu rabdare pentru a tranzita tara. Dar asta o stim deja.
Vigneta de drum pt Ungaria e bine s-o luati cat mai din vreme. Chiar din Arad daca gasiti. Cu cat va apropiati mai mult de granita cu atat e mai scumpa saracia. Noi am luat-o de la unguri dar n-a fost mare diferenta. In total te duce pe la vreo 50 de lei pe 10 zile. Daca va intoarceti pe alt traseu puteti sa va luati pe o perioada mai scurta de vreo 4 zile parca, asa cum noi n-am facut.
Eterna prietenie romano-ungara si-a facut efectul dupa nici 5 kilometri de la granita. Filtru pus pe strangere de fonduri pentru ajutorarea fortelor politienesti. Pentru prima oara in viata mea uit sa-mi aprind farurile si am cotizat gratie farmecelor Petrutei cu doar 43 de lei pentru o amenda fantezista de-a lor de vreo 130 de euro.
In Ungaria se conduce lejer ca de obicei. Dispare brusc traficul si aglomeratia. Parca nici nu mai simti nevoia de a goni ca nebunul. Asadar cand am ajuns pe la Pecs stiam ca nu mai avem mult si intram in mult asteptata Croatie.
In materie de masini trebuie sa stiti ca nu trebuie sa platiti nici o taxa de drum in Croatia. Toate sunt incluse in taxa de autostrada. Si autostrada o veti folosi cu siguranta. De-abia veti astepta sa bagati 130 (legal) pentru a recupera din timpul pierdut. Nebunii au chiar si un site foooaaarte bine facut unde afli toate informatiile necesare legate de autostrazile din Croatia. Il gasesti aici.
Pentru a intra pe autostrada puteti sa coborati spre sud cat mai repede ca sa castigati timp sau sa economisiti bani mergand pe drumurile nationale (foarte bune). Dar asta va mananca mult timp iar noi n-am apucat sa vedem Zagreb-ul caci am ajuns la el dupa ce se intunecase de seara.
Destinatia noastra se afla in Peninsula Pag, cam pe la mijlocul Croatiei. Pana acolo autostrada ne-a costat 78 de lei iar ca distanta am acoperit cam 330 de km de autostrada.
Bineinteles, ca romani ce bine ne sade, am tinut sa ne facem remarcati de cum am ajuns acolo. Fiind pe fuga sa prindem feribotul ne-am lasat pe mana Ioanei (GPS-ul) sa ne ghideze. Si ne-a ghidat. Am ajuns la statia feribotului cu o ora inainte de ultima plecare. Ne-am asezat frumos la coada si am asteptat. A venit feribotul, s-au imbarcat toate masinile, iar noi mai pe la sfarsit. Feribotul a plecat si noi ne-am dus sa platim. Mare palma divina ce-a primit Cristina (un alt membru al acestei nemaipomenite expeditii) incat a intrebat inainte sa platim daca feribotul merge in Pag. In momentul respectiv casierul a tasnit brusc de pe scaun si a inceput sa urle la capitan sa opreasca vasul. Asa ca deranjeaza pe toata lumea si coboara inapoi in statia de feribot caci eram la statia gresita si pe feribotul gresit. Tot ce-mi amintesc din seara aia, un angajat de pe feribot facandu-mi semn sa scot masina: “Romania! Out!”. Statia era Jablanac parca si ne ducea pe insula Rab. Aproape, dar de neatins.
Fiind peninsula poti ajunge si cu masina dar asta inseamna un detur de vreo 120 de km. Eu am preferat sa conduc toata noaptea decat sa dorm in masina pana la primul feribot care venea pe la un 4 jumate, 5.
Dar nu eram acolo pentru drumuri ci pentru relaxare. Zona in sine nu prezinta foarte mult interes. Cel putin pe mine peisajul insular nu m-a dat pe spate. Iar plajele sunt la fel de apatice. Nu exista nisip pe aceste insule ci doar pietris. Nu este deranjat dar nici foarte atragator. Ne-am tot plimbat pe toata insula in cautarea unei plaje mai interesante dar n-am gasit decat un loc mai retras care tinea si loc de camping (imaginea de mai sus). Asta dupa ce am fost pana unde se termina insula si am enervat un cuplu de nemti ca am intrat cu masina pe plaja. Suntem romani, ce naiba. Avem un renume de pastrat!
Lipsea totusi ceva pe insula aia. Nu stiu ce, dar a facut diferenta. Centrul e centru si doar acolo vei gasi terase, restaurante si cateva magazine. In rest, insula e plina de pensiuni. Si nu va ganditi ca arhitectura o sa va ameteasca. Sunt blocuri standard ca la noi doar ca sunt construite cu cap si nu calare unele peste altele. Dar repet, ceva pe insula aia a lipsit atat de mult incat nu pot spune ca m-am simtit extraordinar de bine. Dar cazarea e ieftina si merita din plin pentru banii oferiti. Gasiti aici cazari la greu si preturi pe masura. Sa stai cu 10 euro pe noapte nu cred ca e asa rau.
Singurul lucru cu adevarat rau este ca pentru a construi drumul pe insula au trebuit sa treaca printr-un lan de stuf. Ei bine, se pare ca acest stuf e si ecosistemul unor specii de iepuri de camp. Cum drumul trece exact prin mijlocul stufului ne asteptam sa tranziteze si iepurii. In viata mea n-am vazut un macel mai mare ca aici. Foarte multi iepuri cad prada accidentelor de masina in zona aceasta. Din fericire am reusit sa scap fara sa omor vreunul dar imi aduc aminte ca n-am putut totusi evita un porumbel chiar la intrarea in Croatia.






In zilele ce au urmat am avut parte si de timp destul de ploios dar care nu a fost extrem de deranjant, ba chiar mi-au oferit oportunitatea unor peisaje foarte faine. Si apropo, a plouat mult dar masina nu mi s-a murdarit in toata aceasta perioada. E super tare, conduci prin ploaie si la sfarsit observi ca masina ta e la fel de curata ca inainte. Si asta doar pentru ca oamenii nu sunt jegosi si le place curatenia. Ceea ce noua clar nu ne place 🙂
Autostrada e senzationala ca de obicei si cu cat cobori inspre sud relieful se schimba dramatic. Drumul fiind foarte bun iar traficul rarefiat ai ocazia sa si apreciezi frumusetea acestei tari. Ai parte intr-adevar de niste peisaje demne de filmele fantastice.
Ajungem la Split si vedem ca autostrada continua. De ce ma mira asta? Pentru ca GPS-ul meu e vechi de doar 2 ani iar harta imi arata autostrada doar pana in Split. Eh, dupa un calcul usor a reiesit ca oamenii astia au mai construit aproximativ 120 de km de autostrada in 2 ani de zile. Si dupa ce-am iesit de pe autostrada am observat cum se continua departe in munti, sapand tunele si ancorand piloni imensi aducandu-mi aminte de apeductele minelor din Moria (Stapanul Inelelor). Mai are rost sa comentez de cat de imbecili suntem ca natie si cate acceptam de atatia ani de zile? Inaugurari de 10 km???
Dubrovnik-ul este un oras foarte animat. Aproape ca nu-ti vine sa crezi cat de mult se schimba totul. Unde pe insula aia parca asteptai sa mori, aici nu ai loc sa arunci un ac. Grupuri de straini se inghesuie sa nu se piarda, autocare in sir indian, stradute mici unde incape doar o singura banda de circulatie fac din acest oras un adevarat punct turistic. Au o parcare extrem de civilizata chiar la intrarea in oras, pe mai multe nivele subterane. Asta daca nu cumva faceti parte din categoria umflatilor care vor sa parcheze in buza cetatii si nu pot face doi pasi pe jos. Exista parcari si pentru d-astia dar cu mult mai putine locuri. Noi am preferat sa mergem pe jos si sa stiu ca masina mea e intr-un loc cat mai sigur cu putinta.

Budva este un oras superb. Formatiunile stancoase ce ies din apa amintesc de filmul Avatar si depasesc cu mult imaginatia oricui. Conteaza foarte mult sa ai un relief diversificat in aproprierea plajelor. Din pacate aceleasi plaje cu pietris. In oraselul-cetate de coasta, intarit de venetieni impotriva atacurilor otomane vei intalni o lume cu totul diferita de cea a sarbilor de azi. Are acelasi farmec ca al Dubrovnik-ului dar la o scara mai mica.
Alte asemanari apar la zona oraselor. Aceleasi masini parcate pe marginea drumului si aceleasi buticuri mizerabile.
Si ca oameni ne asemanam. Barbatii sunt ingrozitor de urati si de ingalati, purtand vesnicele treninguri si slapi iar femeile sunt foarte frumoase si seara e plin de ele pe la terase gazduind buna dispozitie a turistilor cu bani. Si bani exista cu duiumul in Muntenegru. Expozita de iahturi dovedeste asta. Mai mult de-atat, iahturile sunt parcate dupa marime. De la cel mai mic si mai ieftin (sa nu va ganditi la nu stiu ce saracie, ba dimpotriva) pana la “chestii” pe 4 nivele sau mai mult.

In momentul in care s-a inserat am ales sa ne oprim la o pensiune oarecare desi aveam speranta ca vom opri undeva in Serbia. In prima faza ne doream sa ajungem la Drobeta Turnu Severin si apoi inspre Bucuresti. A doua zi insa lucrurile au luat o alta intorsatura.
Uitandu-ne pe harta si realizand cat de dificil este sa tranzitezi aceste locuri am decis sa luam cea mai scurta cale. Iar cel mai scurt drum implica tranzitarea a nu mai putin de 6 tari. Muntenegru, Serbia, Kosovo, Macedonia, Bulgaria si Romania. Si toate intr-o singura zi. Si da, ati auzit bine, Kosovo.
Cel mai greu a fost tranzitarea Serbiei si Kosovo-ului. Pana sa intri propriu-zis in Kosovo ai parte de un drum montan plin de puncte de frontiera pe unde nu trece nici dracu. Rar ai parte de o masina iar la aceste puncte de frontiera puternic militarizate nu prea-ti vine sa stai foarte mult timp. Daca vor, pot face orice cu tine dar in afara de o gluma proasta cum ca eu pot sa merg mai departe dar fetele nu, n-am intampinat alte probleme.
In Kosovo iti dai seama ca n-ai motive sa opresti si nimic nu te atrage sa faci asta. Imaginati-va periferia oricarui oras din Romania si o sa intelegi cam cum arata tara asta. Am facut un popas de pipi la un barulet la malul unui lac considerand acest loc cel mai civilizat din cate intalniseram in ziua aia. In cateva minute deja parcase langa noi un Audi A6 cu geamuri fumurii si doi dubiosi s-au asezat langa noi. Marea le-a fost mirarea cand le-am spus ca tranzitam Kosovo pentru a ajunge in Romania. Ba chiar au intrebat firesc, de ce nu mergem prin Serbia.
Bine, acum sa nu ne imaginam ca totul e ingrozitor acolo. Noi n-am patit absolut nimic si mai mult te sperie istoria acestui loc. Nu a tras nimeni cu arma sau cu tancul desi e trupele KFOR patruleaza neincetat. Nu cred ca vei pati ceva atat timp cat respectati locul si oamenii. Ba mai mult de-atat, tin sa v-anunt ca saracia asta de tara isi reconditioneaza drumul E65 in regim de autostrada. Pana si-aici s-au apucat de treaba si pentru asta nu pot decat sa le port respect. In rest, nu mai comentez.
Am ramas cu multe amintiri din aceasta excursie dar cel mai mult ma gandesc la parcul Plitvice din Croatia. Chiar mi-as dori sa ma reintorc acolo la un moment dat. Pentru moment insa, o s-o mai ascult un pic pe Lena Kovacevic.
Ca si concluzie va sugerez sa vizitati aceste locuri si sa va pregatiti din timp excursia. Pentru Croatia nu ai atat de multe batai de cap dar tot ce inseamna Serbia si Muntenegru inseamna drum lung si obositor chiar daca e foarte frumos. Total-ul benzinei a fost de aproximativ 1000 de lei la un motor diesel si un consum mediu de 5 litri (dupa computerul de bord). Cu tot cu taxe de autostrada, vignete si alte cheltuieli, costul deplasarii s-a ridicat al 1500 de lei. Nu mi se pare excesiv de mult avand in vedere distanta destul de lunga parcursa. Asa ca, drum bun!