Pe undeva s-a rupt la mijloc. Dorința și nevoia există doar că nici Chopin nu mă face să-mi mișc degetele mai repede pe tastatură. Iar nevoia e de maximă importantă. Trebuie să-mi găsesc ”mojo”-ul cât mai repede căci timpul (deși fix acum e exact invers) se scurge foarte repede. Trebuie s-o găsesc de îndată căci altfel e belită. Nocturnele mă duc departe, clapele pianului mă fac să-mi întind capul în ambele direcții, sunetul se ridică sus iar eu aștept cu ochii închiși și nimic. Poate mâine. Pe Chopin ar fi o prostie să-l întrerupi. Oare le-a compus noaptea? De-afară se aude doar șuieratul slab al vântului de primăvară și pare vremea ideală pentru a compune Nocturnele. Doar că eu încă nu pot să scriu.