Nu mai eu pot să să fac recenzii la concerte după vreo 50 și ceva de zile. Total greșit sau poate e chiar mai bine așa. Că-ți mai aduci aminte pe unde ai fost. Iar pentru cei care n-au fost, poți să le deschizi apetitul.

Pe 8 aprilie (anul ăsta, nici chiar așa) Vița de Vie și-a lansat Acustic-ul. Eu habar n-aveam despre ce e vorba deși auzisem ceva de concertul ăsta. Ideea e că eu n-am ascultat Vița de Vie mai mult decât Basul și cu Toba Mare. În rest mi s-au părut total penibili prin cover-ul Vinolamine după N&D. Urma să aflu că n-au renunțat nici acum la el. Și mai mult de-atât, la TNB? How lame is that? Ce facem, ne ținem de spătarele din față și ne dăm cu capul de scaun? Giiiizăs…

Totuși, prin generozitatea și invitația iabilet.ro am ajuns la concertul celor de la Vița de Vie. De ce? păi odată din cauza numelui Acustic și apoi din cauza că se ținea la TNB. Cum să spun eu de fapt, când o formație de muzică rock se apucă și concertează la TNB înseamnă că e ceva și nu neapărat în neregulă. TNB-ul e un fel de loc în care vii să aduci ofrande atât muzicii cât și carierei tale de-o viață. E locul unde poți să-ți desfășori maturitatea muzicală și cel mai greu lucru probabil este acela de a conștientiza că publicul de data asta va sta jos pe scaune și va trebui să-l faci să se simtă la fel de bine ca atunci când se dădea cu capul în toate părțile și se arunca în ceilalți. TNB-ul este primul pas făcut elegant către nivelul superior sau poate chiar pensie. Ok, e timpul să dispar dar o voi face în glorie.

Din punctul meu de vedere concertul a fost foarte reușit la fel ca și albumul. E pe zona unplugged, au un sound curat, bine lucrat, iar Sala Mare a TNB-ului nu poate fi păcălită ușor. Practic ce-au făcut băieții? Și-au trecut piesele preferate prin diverse stiluri muzicale precum jazz, blues, bossa-nova, etc. Rock-ul pur sânge a lipsit cu desăvârșire din ecuația asta. Pe de altă parte concertul a fost și foarte aproape de public, mai aproape decât la unul obișnuit. Adrian Despot a menținut relația asta cu publicul foarte mult deși pe mine mă scotea din sărite la un moment dat cu cât de mult a însemnat albumul ăsta pentru ei. Ok dude, am înțeles!

Un alt aspect important în reușita unui album e să inviți artiștii potriviți cu care să colaborezi. Răzvan Suma, Alexandrina Hristov și Eugen Caminschi au fost cei trei care și-au adus aportul la acest album și concert. O să-i vedeți mai jos în poze iar Alexandrina are o voce bestială, just saying…

Cum îmi dau seama dacă un concert a fost reușit? Mă găsesc la coadă să cumpăr albumul după concert. Fac foarte rar asta, mai ales cu formațiile românești. Cred că înainte de a cumpăra Acustic-ul celor de la Vița de Vie mi-am mai cumpărat doar un album Șuie Paparude acum 1000 de ani. Dar când dau peste ceva de calitate îmi place să cumpăr și să am produsul  ăla original. Să-l văd în bibliotecă și să-mi aduc aminte de el. N-aș da bani niciodată pe mp3-uri dacă știu că pot avea cd-ul. E ca și cu cărțile. Parcă preferi să răsfoiești pagini de hârtie decât să dai cu degetul pe ecranul unei tablete.

Eu vă sugerez să cumpărați albumul, chiar merită. Probabil că eu l-am cumpărat tocmai pentru că nu ascultam Vița de Vie iar ceea ce au făcut era mai mult pe gustul meu. Și ca să vă faceți o părere ascultați Basul și cu Toba Mare, varianta gayish 🙂