S-au schimbat multe în 2013. Unii s-au îndrăgostit, alții s-au împăcat, s-au certat, s-au angajat sau și-au dat demisia. Și eu mi-am dat demisia. Mulți mă invidiază deși poate eu îi invidiez pe ei. N-am cum să știu dacă toate schimbările astea sunt bune sau nu. Pentru că suntem atât de diferiți încât nu am un etalon. Și chiar dacă am avea o autoritate mai mare, divină, care să dicteze ce e bine și ce e rău tot n-aș fi de acord. Pentru că în final lumea asta există datorită echilibrului dintre bine și rău iar chestia asta se întâmplă natural fără explicații, fără remușcări, fără sentimente. Așa că tot ce pot să fac e să-mi dau seama ce mă face pe mine fericit. Chiar dacă înseamnă să mă întorc în trecut. Ceea ce și voi face la începutul lui 2014.
Mi-am început anul alături de Foto Union, o poveste cu adevărat frumoasă care trece la rândul ei prin niște schimbări la final de an. Pentru mine a însemnat foarte mult, ba chiar mi-a schimbat viața. Am întâlnit mulți oameni, mi-am făcut noi prieteni și am călătorit încât să-mi dau seama că este unul dintre cele mai mișto lucruri pe care le poți face în viață (în afară de meseria de actor de filme pentru adulți, aia n-o egalează nimeni).
Fiecare lucru nou pe care îl trăiesc fie el bun sau rău, îl transform în poveste pe care apoi o dau mai departe aici. Ce mi-a prins bine și ce cred eu că mă va ajuta iau cu mine pe mai departe. Vreau să cunosc trecutul încât să știu cu ce rămân bun de-acolo. Lumea se va schimba în permanență dar sunt lucruri pe care trebuie să le păstrezi. Dacă nu pentru tine, măcar pentru alții care nici n-au auzit de ele.
Îmi voi începe anul tot cu o tabără foto pentru bloggeri. Tot de la Foto Union. Au ajuns la numărul 7! Iar acum ne întoarcem un pic în trecut. Mergem în Suceava să vedem cum sărbătoresc oamenii din zonă Crăciunul pe rit vechi. N-am fost de Crăciun la biserică, nu mă mai regăsesc demult cu biserica actuală dar o să merg la slujba de Crăciun de la Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi pentru că anul ăsta am uitat toți ce înseamnă Crăciunul. Nu mă refer la semnificația sărbătorii ci la ce ne aduce ea nouă. Anul ăsta, mai mult ca niciodată am uitat să fim fericiți, să ne luăm cât mai multe cadouri, să ne vedem mai des, să zâmbim, să râdem și să ascultăm colinde. Așa că acum mai avem o șansă iar eu o să mă duc acolo nu doar pentru mine ci și pentru voi. În perioada 6-9 ianuarie veți petrece Crăciunul pe rit vechi alături de mine pe blog și veți vedea locuri și oameni pe care și eu le voi vedea pentru prima oară.
Cam asta vă doresc. Să călătoriți mult căci de-acolo derivă toate. Locuri noi, oameni noi, senzații noi, iubiri noi, dezamăgiri noi, trăiri noi. Și transformați-le pe toate în povești ca apoi să scrieți o carte pe care s-o puteți citi cu plăcere atunci când picioarele n-or să vă mai poarte pe distanțe lungi.
Până una alta dacă ai blog și vrei să mergi cu noi în TFB7 intră aici și vezi ce ai de făcut. Grăbește-te că nu ne mai prinzi decât în gară pe 5 seara cu direcția Suceava. Apoi urmează povestea.
Frumos spus. Mereu am spus ca momentul in care nu mai asteptam nerabdatori un eveniment, Craciunul o calatorie, cand nu mai reusim sa trezim emotii in noi, oficial am uitat sa ne mai bucuram de viata si sa fim copii. Cat despre calatorii, acest articol ce se perinda prin grupul meu de FB rezuma tot: http://thoughtcatalog.com/scott-percelay/2013/10/10-reasons-why-traveling-makes-you-a-better-person
Mulțumesc Cristina! Chiar așa e, iar asta se vede și în privirile oamenilor pe stradă. Mersi și de articol, îl citisem mai demult dar îl pierdusem!