Prima oară când am ieșit din țară a fost prin 96 (culmea, tot în Austria). Pe vremea aia, noi românii, ne minunam de robinetele cu senzor din toaletele publice. Aproape 20 de ani mai târziu, Austria reușește să mă uimească din nou și să mă întreb: Cum o fac, nene, austriecii? Cum o fac, că o fac al naibii de bine!
Ca să înțelegeți. Se dă un restaurant oarecare. E desenat într-un stil rustic plăcut, ai un șemineu imens în mijloc dacă vrei să te încălzești, iar apoi te așezi la masă și te uiți pe meniu. Poți să-ți comanzi ce vrei tu, de la supe până la fripturi, șnițele și hamburgeri imenși. Cola, vin, bere la discreție. Ai chiar și internet, iar semnalul la mobil e blană. Te duci până la toaletă unde ai senzor la robinetul cu apă rece/caldă, toalete perfect întreținute și pe ale căror uși n-o să vezi niciodată mesajul ”Vă rugăm aruncați hârtia igienică în coș! Se înfundă WC-ul!”, așa cum mai găsești prin unele locuri din București, capitala României, și peste toate astea mai ai și uscătoare Dyson. Până te-ai întors de la baie ți-a și venit mâncarea, servită de un personal care întotdeauna e cu zâmbetul pe buze. E adevărat, nu se fumează înauntru, dar dacă vrei să faci asta, poți s-o faci pe terasă la o masă sau un șezlong.
Până acum nimic extraordinar, nu? E genul restaurantului decent cu care suntem toți obișnuiți. Sunt niște servicii standard de care ne bucurăm oricând. Dar nu și oriunde. Pentru că știți unde e situat restaurantul ăsta de care vă spun? E LA 2670 DE METRI ALTITUDINE!!! Mai sus decât cel mai înalt vârf din România (Moldoveanu – 2544 metri). Acolo, austriacul are un restaurant cu de toate!
M-au impresionat foarte multe lucruri în Austria dar management-ul unui astfel de restaurant m-a dat pe spate. Și sunt al naibii de curios cum funcționează totul. Hai, curent electric înțeleg. L-au tras de jos încă din 1953 când au instalat primul telescaun. Din 2007 au o telecabină modernă care urcă din orașul Obergurgl până aici în 9 minute. 9 MINUTE! Așa că îmi dau seama și cu ce urcă mâncarea și băutura și orice altceva ține de un restaurant. Dar ce faci cu canalizarea? Cu apa curentă?
Știu, avem și noi niște restaurante la cota 2000, la Sinaia. Dar de cum le vezi îți dai seama de cât de limitate sunt. Cel puțin îți dai seama că ești la munte și că nu poți să ai parte de confortul oferit de un restaurant de oraș. But that is wrong. Căci se pare că poți să ai parte de toate lucrurile astea.
Și ca să înțelegeți mai bine vă propun un exercițiu. Uitați-vă la poza pe care am făcut-o pentru acest articol. Acum, acoperiți cu palma stângă (sau dreaptă) jumătatea de sus a imaginii. O să vedeți o terasă plină cu oameni, care se relaxează la un prânz și o bere rece. Acum coborâți palma și acoperiți jumătatea de jos a imaginii. O să vedeți un peisaj montan de iarnă, pustiu și care niciodată n-o să vă ducă cu gândul că vreun om a pășit pe-acolo. Și totuși…
Restaurantul de care vă spun se cheamă Hohe Mut Alm. Ca el există o sumedenie și la înălțimi și mai mari. Dar merită să căutați câteva imagini pe google ca să vedeți la ce nivel s-au ridicat austriecii.
Ah, stai că era să uit! Austriecii și-au făcut un site special pentru noi, românii! Ca să ne fie mai ușor să înțelegem. Dați un click aici.
Auskia este un eveniment realizat cu sprijinul landului Tirol și susținut de Austria.info, Lufthansa, BMW, Intersport & OTP Bank. Powered byBURN. #auskia, #lovetirol, #tirol, #lufthansa, #bmw, #otpdirekt, #burn
Mai intai a fost dorinta. Apoi a venit putinta. Pentru ca la final sa puna pe tava calitatea. Ca orice gasesti in Austria.
Nicu, cred că ai zis-o cel mai bine! Mulțam! 🙂