Noh, acum cu Depeche mi-am luat să stau într-un Airbnb în Cluj. Ș-am pățit o chestie de-am povestit-o unor prieteni, li s-o părut amuzant și cum n-am simțul ridicolului, m-am gândit s-o povestesc ș-aici. Cine e pudic, să dea ignore.

Full tăt Cluju în weekendul cu Depeche. Prima oară în viața mea când Booking-ul nu mi-o afișat nici un rezultat, doar o ”amărâtă” de pensiune fițoasă în afara Clujului cu vreo 1000 de lei pe noapte. Dar am avut baftă vâslind printre ofertele obscene de pe Airbnb, să dau peste o cameră cu 14 dolari pe noapte.

Am stat la un cuplu în casă, tinerei, de bun simț, aveam camera mea, nu prea ne-am intersectat, numa bine.

Doar că într-o dimineață dormeam așa fain, tolănit într-o poziție semi-rubensiană pe lateral spate, încât m-am trezit super odihnit. Da ce să vezi, ușa larg deschisă, lipită de perete! Îi auzeam pe cei doi trebăluind prin casă (camera mea dădea fix către sufragerie, unde erau ei). În primă fază am zis că or vrut să intre peste mine, îmi făceam filme în cap, dar apoi mi-am dat seama că se deschisese de la curent. Clujenii nu prea dau bani pe aere condiționate că nu prea au când să le folosească. Așa că țin geamurile deschise. Da nu asta era problema.

Vedeți voi, noi bărbații avem o condiție câteodată dimineața. Câteodată cineva se trezește înaintea noastră, de parcă ar fi sfârșitul lumii și tinde să-și ia zborul către tavan. Deci cum stăteam eu în poziția aia crăcănată de Rose pictată de Jack în Titanic, ditamai colosala de erecție penibilă ce levita mândră în văzul întregului apartament. Așa rușine mi s-o făcut de domnu Banderas (vorba bancului) de abia m-am ridicat să închid ușa.

Și dup-aia îți dai seama că m-am întrebat. Or fi văzut, le-o fi fost frică să închidă ușa, să se apropie, sau poate n-au văzut nimic, că eu în locul lor aș fi chemat salvarea și medico legalul. ”Vedeți că e un băiat la noi, l-am găsit într-o poziție nefirească. Pare fericit, da ni se face nouă jenă de el.”

Noh, aveți grijă să vă închideți bine ușile când mai dormiți pe la alții.