Apel către bicicliști

Am câțiva prieteni prin lista de facebook care sunt bicicliști convinși. Fanatici chiar, unii dintre ei. Și ei suferă de același sindrom de care suferim toți. În momentul în care găsim un căcat de altă culoare, îl luăm în mână și strigăm cât ne țin puterile: ”Ăsta e căcatul pe care trebuie să-l mâncăm!!! Nu ăla maro!!!” Și apoi îi împroșcăm cu noul căcat pe toți cei care nu ne ascultă. Asta nu știu dacă e o trăsătură neapărat caracteristică nouă românilor dar de cele mai multe ori ajungem să ucidem orice lucru frumos pe care îl descoperim. Ciclismul urban e unul dintre ele.

Și zic asta pentru că este din ce în ce mai evidentă ura și lupta dintre bicicliști și (cred ei) șoferi. Ură pe care eu nu o înțeleg. Sau de fapt nu înțeleg ce urmăresc bicicliștii cu ura asta. Căci în nici un caz nu reușesc să-și atingă scopul. Și anume să-i facă pe oameni să înțeleagă cât de sănătos este pentru ei, cei din jur și natură, mersul cu bicicleta.
Încurajez ciclismul. În 96 am ieșit pentru prima oară din țară și am fost cu maică-mea într-o excursie în Austria. Două chestii mi s-au întipărit în minte foarte bine de-atunci. Prima era că la metrou trebuia întotdeauna să stau pe partea dreaptă a scării rulante deoarece cei ce se grăbesc urcă mai repede o scară rulantă decât una normală. Apoi să fiu atent că lângă trotuar este și pista de biciclete și că bicicliștii nu se opresc să te dai tu la o parte. Era dreptul lor. Iar asta m-a fascinat. Era atât de mișto să vezi bicicliștii având propria lor bandă de circulație. Orgasmul a atins cote maxime în momentul în care am fost în Suedia, Norvegia, Olanda și Danemarca, țările cu cele mai dezvoltate artere de biciclete din toată lumea.
Doar că eu nu am învățat să merg pe bicicletă când eram mic. Am făcut vioară (Bravo Alexandru). Și m-am apucat de unul singur acum câțiva ani, dar tot îmi este frică. Da, mi-e frică să merg pe stradă, printre mașini, sau chiar pe trotuar având în vedere că am luat niște bătrâni în brațe odată. Așa că de cele mai multe ori mă rezum la metrou sau mașina personală deși mi-ar plăcea să învăț odată să merg ca lumea pe bicicletă. O fac destul de rar prin parcuri (if you know what I mean).
Și cu toate astea, sunt genul de șofer care îi face loc unui biciclist dacă sunt pe prima bandă și prea aproape de bordură. Pe cât posibil le ofer prioritate și îi protejez. Doar că ceea ce nu înțeleg bicicliștii este că 80% din atenția unui șofer este concentrată pe un punct fix în față. Vreo încă 15% pe vreun unghi de 45 de grade, tot în față și încă vreo 5% ce distingi prin oglinzile retrovizoare. Așa că atunci când un biciclist merge cu viteză printre mașini, este foarte dificil să-l observi din timp încât să nu îi tai fața. Și apoi biciclistul repede postează pe facebook, extrem de frustrat, cum un idiot i-a tăiat fața și era să moară.
Mai mult de atât, nu trăim într-o țară unde să fim lipsiți de griji. Fiecare șofer se duce sau vine de la job iar mașina este locul lui unde se retrage cu sine însuși. Este o chestie total greșită dar se întâmplă. Oamenii stau în mașini, în trafic și se gândesc la ale lor. De multe ori cedează și o iau razna din cauza aglomerației sau pur și simplu nu văd nimic în jurul lor pentru că ce fac ei și la ce se gândesc ei în momentul ăla este mai important decât orice. Stați liniștiți dragi bicicliști, chiar și șoferii se urăsc între ei. Și eu îi detest pe cei care fac orice altceva în afară de condus, la volan.
Dar din punct de vedere al dezvoltării, parcugem o etapă cât se poate de normală. Voi nu știți cât de mult și-au dorit părinții noștrii să aibă o mașină, în perioada comunistă. Imediat după revoluție am început să fim liberi. Iar oamenii au început să muncească pentru a-și completa lipsurile de dinainte. Unul din ele este fix luxul de a-ți permite o mașină personală. Cu care să mergi doar tu cu ea. Așa că lasă-mă să mă bucur de chestia asta. Nu mă urâ pe mine doar pentru că vreau să merg în continuare cu mașina și nu te înțeleg pe tine și cât de importantă este ecologia. Da, știu și eu cum e cu ecologia, dar prietene, vreau să-mi trăiesc viața așa cum vreau, căci asta înseamnă democrație. Nu-mi dicta tu în mod forțat ce e mai bine pentru mine! Înseamnă că n-ai înțeles nimic din ce înseamnă libertatea de a alege. Și nici nu ai habar să convingi oameni.
Cel mai bun filmuleț apropo de evoluția și dezvoltarea unei națiuni este următorul clip despre cum și-au construit olandezii benzile de bicicletă. Faptul că noi suntem unde erau ei în anii 60, 70 e doar un aspect istoric. Dar toți trebuie să trecem prin aceleași etape firești. Nu avem cum și de ce să le ocolim:

Bun, acum că am înțeles (sper) cum stă treaba, revin la bicicliști. Eu înțeleg foarte bine cât de nasol e să ți-o iei de la un cretin neatent sau unul care vrea să te calce intenționat. Dar nu toți sunt așa, plus că doar să-ți arăți frustrarea față de semenii tăi nu rezolvă nimic. Ba dimpotrivă, oamenii or să te urască și mai rău. Momentan, nu prea-mi mai vine să-i susțin pe bicicliști deoarece fac tabără separată. Vor să arate că ne sunt superiori nouă, cretinilor care stăm în trafic în mașini ore întregi, deși când mergem vara în Vamă, nu se plâng câ sunt duși cu mașina și nu cu trenul. Și nici nu realizăm că avem o clasă politică care se bazează fix pe această dezbinare. Avem un președinte care de ani de zile are aceeași tactică. Dă vina pe toți ca să-i dezbine pe toți. El nu are o altă realizare decât să te instige pe tine împotriva tuturor. Scopul? O să ajungi singur și nu-ți vei putea apăra drepturile. Trăim într-o țară unde toți suntem solitari și ne urăm cu cea mai mare plăcere.

Guys, nu așa vom reuși să motivăm oamenii să renunțe la luxul lor și să adopte un stil de viață mai sănătos! Nouă ne lipsește gândirea colectivă, aici fiecare este pentru el sau pentru grupul lui. Până la urmă Uniți Salvăm este una dintre cele mai mișto chestii de la revoluție încoace dar mă întreb oare câți înțeleg cu adevărat ce înseamnă asta. Cu ură niciodată nu vei reuși să rezolvi sau să înbunătățești stilul de viață al altora.

Așa cum eu îți fac loc în trafic, așa mă aștept ca și tu să fi destul de inteligent încât să-ți dai seama cât de repede poate reacționa un șofer încât să te ferească. Dacă nu știi, învață. Plus că nu e treaba lui să te ferească, el nu e obișnuit cu bicicliști pe stradă. De-aia în alte țări există benzi speciale pentru biciclete, pentru că toți și-au dat seama că bicicletele n-au ce căuta pe stradă. Până să avem benzi speciale, o să mai dureze, poate nu mult pentru că deja voi ați început să vă cereți drepturile astea. Cât despre dobitocii răuvoitori, ăștia sunt peste tot iar tu știi asta. Nu-i vezi doar în trafic, îi vezi și în mall-uri și la filme, pe stradă sau chiar la birou. Nu știu dacă din punctul ăsta de vedere ne vom schimba. Semănăm mai mult cu rușii la comportament decât cu europenii. De la europeni trebuie doar să învățăm.
Și uite, eu n-am văzut niciodată un mesaj de genul ăsta. O voce calmă, caldă, care îți spune lucrurilor pe nume și frumos. Nu-ți spune cu ce probleme se confruntă, ci doar care e beneficiul tău dacă alegi să mergi cu bicicleta. Să-mi fie scuzată ignoranța, dar nu cred că am văzut vreodată un mesaj de genul ăsta din partea bicicliștilor. Ci doar, mergi cu bicicleta că e mai bine și mai hipster, nu tre să înțelegi tu de ce. Așa că uitați-vă la clipul de mai jos. Și încet încet poate o să înțelegem că trăim într-o societate și trebuie să avem grijă unii de alții și să înțelegem frumos ce e mai bine pentru noi. Doar uniți vom schimba lucrurile. Și prin înțelegere.

2 Comments Apel către bicicliști

  1. Ariel 14/11/2013 at 11:54 pm

    am înțeles, să trăiți

    Reply
  2. admin 15/11/2013 at 11:28 am

    Ariel, ce zici, facem un proiect d-ăsta în școli? Presupun că s-a mai făcut dar n-ar strica dacă insistăm 🙂

    Reply

Leave A Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.