The Nightmare After Christmas

Cum să aștern mai bine în cuvinte, cum să întind untul pe pâine mai uniform încât să înțelegeți drama tiroidală prin care trec? Cred că este o conspirație a tuturor celorlalte sărbători pe care nu le-am băgat îndeajuns de mult în seamă și care acum se răzbună. Eh, poftim! Chiar și acum în timp ce scriu se întâmplă!

Să încep cu începutul căci sfârșitul deși e aproape nu știu când va veni. La mine la bloc la interfon la sonerie se aude de fiecare dată Fur Elise, ori de câte ori cineva vrea să intre în bloc și nu-și găsește cheile de pungi sau de beat ce e. Beethoven cred că se simte foarte mândru să știe că dovada lui de dragoste a ajuns la nivelul ”Deschide făh ușa că am uitat cheia!”
Dar poate nu mai știți cum sună Fur Elise, sau Fuer că n-am ”umlaut”-ul instalat. Nu-i nimic, să vă reamintesc și vouă:

Așa, deci acum știți. De câte ori vrea cineva să intre la mine în bloc, răsună asta în interfon. Și cum să spun, într-un mod bolnav se potrivește melodia. Adică intervalul de secundă mică repetitiv de la început iar apoi saltul de cvartă se aseamănă cu reacția pe care o avem atunci când ne dăm ochii peste cap și ne cade capul într-o parte din sila faptului că tre să ne ridicăm și să răspundem, ca apoi într-adevăr muzica să ne dea un imbold să ne îndreptăm către ușă ”Cine e? CINEEE???”… ta na na na na na ”NU S-A DESCHIS???? VEDEȚI ACUM!” 
E ok, mă obișnuisem cu idea. Dar ce să vezi? Ieri a venit Moș Crăciun și pe la mine prin bloc. Cu mine a fost foarte ok, aș putea spune că a făcut-o special încât să nu-mi dau seama de intențiile lui malefice! A fost ok și cu fetița (parcă fetiță au) de sub mine (de la etajul de jos, obsedaților!). I-a adus în dar o orgă! Adică un sintetizator d-ăla de pian de la Cora cu multe instrumente și imitație de pian. Așa îi zicem noi, orgă!
E ok și asta, să învețe copilu să cânte la pian. Doar că… TOATĂ ZIUA A REPETAT ÎNCEPUTUL DE LA FUR ELISE!!! Altceva nu știa, așa că dă-i cu Fur Elise întrerupt câteodată de descoperirea unui nou instrument de percuție care seamănă cu un scurt circuit din sintetizator (not my luck). Nu știu sigur dacă doar asta știe sau copilul are un auz perfect și a imitat ce-a auzit până acum la interfon, pentru că sincer din ce aud la ei în casă, doar așa a reușit Beethoven să intre în lumea micuței.
În sfârșit, în seara asta am început să învățăm We Wish You A Merry Christmas. E mai bine, doar că eu nu mai pot asculta vreodată Elise asta. Și cine naiba a fost Elise? Nimeni nu știe, numai supoziții. Că cică ar fi fost una de care se îndrăgostise Beethoven (care n-o chema așa) dar ea s-a căsătorit cu un politician. Pentru că bani pentru că statut. Aștept o nouă ipoteză prin care să citesc că Elise era de fapt un băiat din cor și că și Beethoven era homosexual.
Mă rog, n-am vrut să fiu rău ci doar mi s-a părut foarte ironică situația. În final mă bucur totuși că Moșul a ales cadoul ăsta pentru copil. Pentru că pian pentru că magie. Instrumentul ăsta trebuie să-l înveți măcar odată în viață. Și niciodată nu e prea târziu! Crăciun Fericit vi-l ofer și eu în continuare pe tavă, cu de toate, cu Elise sau fără. Poate doar cu pâine și sare. Și cu Amelie. Pentru că dragă Beethoven, te ascult! Dar nu la interfon!

Leave A Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.