Râzi de câteva minute bune, te doare burta, n-ai nici o grijă pe lumea asta, abia mai respiri, dar apoi, încet-încet, se lasă liniștea și nu mai râde nimeni. Ăla e momentul în care trebuie să-ți dregi vocea și să porți discuția aia serioasă. Aia pe care ai tot amânat-o până acum.
E ok să faci mișto, căci asta ne ține în viață. E chiar ok să faci mișto și de toți proștii din jurul tău, căci te mai detensionează și parcă nu-ți mai vine să-i omori cu furca. Dar limita mișto-ului te poate arunca direct în turma proștilor, dacă nu ești atent. Sau poate că ești și tu un prost cu aere de intelectual.
Deja povestea cu ”Antenele” n-o mai pot privi cu amuzament, ci mai degrabă cu teamă. Am văzut în mod ”forțat” pe Facebook ce s-a întâmplat la mitingul respectiv. Am văzut și eu lipsa dinților și am râs (deși e de plâns), dar cel mai mult m-am întristat când l-am văzut pe ratatul ăla cu pancarta ”I love ANAF”, printre pensionari. Mai trist e că mulți i-au dat share și li s-a părut ceva extrem de amuzant. Băh, NU E! Nu mai e nimic amuzant în chestia aia! E prostie pură!
Ești la fel de oligofren ca dobitocii ăia care întărâtă câinii pe stradă cu bățu și apoi se miră de ce sunt lătrați și mușcați. Te-ai dus tu să fii ”funny” și să întărâți niște nenorociți de pensionari. Wow, prietene, ce inteligent ești! Un domn distins, ce mai!
În primul rând n-ai cum să iubești ANAF-ul. Nici măcar la mișto. Să ne amintim că anul trecut de 1 Mai toată lumea înjura ANAF-ul? Cum a venit el și a început să închidă terasele din Vamă pentru datorii de 2 sau 3 lei. Ați uitat? Dobitocul ăla a uitat sigur. De fapt el nici nu știe pe ce lume trăiește. Dar pe lângă asta, ANAF-ul a devenit o instituție care nu mai crede în prezumția de nevinovăție. S-a furat atât de mult încât orice om care are propria lui afacere e considerat un escroc. Chiar dacă reușești cumva să-ți plătești toate taxele, tot o să pari suspect. Dar pentru mulți asta nu prezintă nici un interes, cât timp locșorul lor de muncă din multinațională le aduce lunar salariul pe card. Deci nu, ANAF nu e ceva ce poți iubi. E o instituție care mai are mult până să ajungă să lucreze în interesul oamenilor.
Apoi, poate că ar fi bine să înțelegem ce-i cu pensionarii ăia. Băh, ăia sunt niște oameni care au fost nenorociți cam toată viața. Au prins războiul în copilărie și apoi au crescut într-un regim care i-a pus în standby vreme de 50 de ani. Au muncit ceva ce probabil nu le-a făcut niciodată plăcere (fiind repartizați), iar la bătrânețe a mai venit unu și le-a tăiat pensiile. Păi cum dracu să nu tâmpească? Practic, toată viața lor a fost o bătaie de joc.
Motiv pentru care devin un target ușor de manipulat. Iar Antena 3 face asta într-un mod diabolic și inteligent. Cum? Păi, cauți o poveste fără final și o servești non-stop. Așa cum la OTV era căutată o femeie ce n-avea să fie găsită vreodată, așa și Antena 3 creează o poveste care nu va avea niciodată finalul dorit. Practic, niciodată un președinte al acestei țări nu va ajunge după gratii. Pana mea, n-a ajuns Iliescu care e complice la crimă, dar Băsescu? Drept urmare, faci un serial în fiecare seară în care tu te duci pe urmele lui Băsescu, iar chestia asta îi ține pe toți în priză, ba mai mult, îi și alimentează cu o ură de nedescris. Și dacă stai să te gândești, după ce că oamenii ăștia nu doar că n-au bani de stomatolog, dar unii n-au nici ce să mănânce, căcatul ăsta de post TV îi mai ține și într-o constantă stare de ură și răutate. Pentru că asta naște toate poveștile alea idioate din fiecare seară. Drept urmare, toată viața lor chiar e un dezastru, mai ales acum când ajung să intre în conflict cu proprii lor copii, care sunt considerați niște băsiști feisbuciști.
Bine, voi știți deja povestea asta pe care o facem pierdută prea ușor în mișto-urile noastre. Dar tre să ne amintim că oamenii ăștia au drept de vot și dacă vrem să avem o țară mișto va trebui să ne luptăm un pic mai mult decât un simplu status pe Facebook. Și nu vă cer să ieșiți în stradă. La naiba, tre să ardă niște oameni de vii ca să facem asta și mai bine nu. Lasă! Mai bine propun o altă idee. E o idee pe care am discutat-o cu niște prieteni și se referă la acea discuție cu părinții noștri. Aia în care să înțelegem prin ce-au trecut și de ce se uită la postul ăla. Nici nu trebuie să le cerem să nu se mai uite la postul ăla, că nu funcționează. Dar cumva să-i facem să înțeleagă că n-are nici un rost să se mai lege de trecut căci în felul ăsta vor rămâne în trecut și asta o să ne afecteze și nouă viitorul. Pentru că deși suntem conștienți de ce s-a întâmplat, noi vrem să mergem mai departe și nu vrem s-o facem cu aceleași partide care ne vor îngropa și mai mult. Știu, nu va fi o discuție ușoară, vor fi mai multe, dar zic că merită încercat. Pentru că momentan nu văd altă soluție și treaba asta o să ne lovească crunt la un moment dat. Și în plus de asta, noi nu suntem cu nimic mai presus dacă nu îi înțelegem pe ceilalți și nu ne-ajută cu nimic să-i marginalizăm, așa cum au făcut-o restul până acum.
Hai să încercăm chestia asta și vedem ce iese. Asta dacă nu aveți voi idei mai bune.
