Imediat după ce o să ne revenim după concertul lui Bobby McFerrin de pe 30 ianuarie, avem un alt concert la care merită să mergem. Pe 6 februarie, tot la Sala Palatului, celebrul artist Chris Rea va susţine un concert. Adevărul este că atunci când eram mai mic nu prea dădeam multă atenţie vocilor din muzică. Pentru mine era de ajuns să fie ritmată. Îmi amintesc şi acum că melodia mea preferată era Can’t touch this a lui Mc Hammer sau Rhythm is a dancer a celor de la Snap. Dar cu siguranţă au fost şi alte piese care pe parcurs le-am memorat cu uşurinţă deoarece erau piese bine făcute care vroiai să le asculţi de mai multe ori. Una din aceste piese este Road to Hell a lui Chris Rea. Ne putem aminti un pic de ea ascultând piesa mai jos.

Chris Rea este considerat ca fiind unul dintre cei mai talentaţi artişti din lume. Sunt mulţi artişti chitarişti pe lumea asta dar ca să reuşeşti ai nevoie de ceva mai mult decât talent cateodată. Iar Chris Rea are un atuu pe lângă talentul său muzical. O voce gravă cu un timbru uşor gâjâit care împreună cu chitara dau un rezultat fabulos dar plin de simplitate şi rafinament în acelaşi timp.

Albumul de debut a apărut în 1978 şi se intitula Whatever Happened To Benny Santini? care a făcut imediat furori şi a câştigat premii, iar hitul Fool a ajuns pe locul 12 din topul Billboard Hot 100. Acest top este foarte bine apreciat şi mulţi se bat pentru un loc în el. Am reuşit să-mi fac rost de colecţia acestui top din 1950 până în 1999. Din păcate, în ultimii ani, muzica hip hop a umplut acest top demonstrând că nu doar la noi ci şi în alte părţi, calitatea muzicii scade de la an la an.

Albumele sale au continuat să apară şi abia după 1985 a început să-şi facă simţită prezenţa şi în UK. Ba mai mult de atât, în 1989, albumul The Road To Hell a ajuns să fie pe primul loc în UK. A urmat Auberge în 1991 asigurându-i succesul în toate topurile din Europa.

Chris a suferit în urma unor probleme de sănătate destul de grave, având şanse egale să-şi piardă viaţa, dar s-a recuperat şi în 2002 s-a întors pe piaţa muzicală cu un nou album.

Acum, toate informaţiile astea pot sau nu să ne intereseze. Ceea ce este cu adevărat important este că oamenii ăştia chiar au făcut istorie. Numele lor sunt recunoscute de mai toată lumea. Şi acum ni se oferă şansa să-i vedem şi să-i ascultăm live.

Cred că atunci când ne mai întrebăm de ce au murit unii oameni la Revoluţie, ăsta ar trebui să fie un motiv. Să avem libertatea de a primi artişti consacraţi din toate colţurile lumii şi să mergem să-i ascultăm. Să ne amintim că prima dovadă în acest sens a fost concertul lui Michael Jackson, moment memorabil în istoria României aş putea spune. Din păcate eram prea mic ca să mă duc la un concert de-al său iar acum este prea târziu. Aşa că decât să ne pierdem banii pe la hipermarket-uri mai bine să-i dăm pe un bilet la un concert de excepţie.