Pentru o mai bună înțelegere a acestui post musai să dați play mai jos și apoi să v-apucați de lectură.

E seară de-a dreptul și nu se zărește nici o mașină din nici un sens. Nu vorbește nimeni. Benzile de pe mijlocul drumului se derulează repetitiv, câteodată cotind dreapta sau stânga. Mișcarea e rapidă dar liniștitoare. Geamurile sunt deschise. Vântul îmi bate în față dar nu deranjant încât să închid geamul. Nu mai contează nimic în momentul ăsta. Să nu mă întrebi ce fac, ce-am de gând să fac, dacă vreau ceva, dacă-mi place melodia, dacă e curent, dacă mă simt bine. No more. E doar liniște și Moonlight Breakfast. E o seară calduroasă de mai și doar luna mai face concurență farurilor de pe Kuga. Fiecare e în lumea lui și toți împreună. Sunt momente în care nu trebuie să vorbești încât să știi că toți se simt bine. Deși mergem cu vreo 60 la oră parcă stăm pe loc. Câteva luminițe se disting din Keramoti încât te face să întinzi mâna și să atingi Grecia. Dar nu. Momentan e bine pe Thassos. Nici un semafor, nici o salvare sau vreo sirenă de poliție nu ne opresc sau ne deranjează fonic. Ai putea practic sa dai ocol insulei la nesfârșit fără să te oprească altceva decât benzina. 

Noi ne întoarcem însă acasă după o nouă zi plină de locuri noi descoperite. Ce prost a sunat fraza asta. Hai sa mai încercăm odată. Ne întoarcem la hotelul bookuit de Booking Greece. E în Skala Sotira și e aproape de mare deși n-am profitat decât de prea puține ori de asta. E chiar la intrare și e ușor de găsit. Grădina e cea care te face să mai stai afară căci într-o insulă pe Grecia n-are rost să stai înăuntru. Și asta se și vede la cazare. Nu există lux la interior dar ai un balcon generos făcut pentru a-ți bea cafeaua liniștit. Ai vrea să bagi net dar nu prea ai noroc căci pe insula asta netul e ca și cum n-ar fi deși toți se laudă ca au wireless. Motiv pentru care te arunci în piscină noaptea, la orice oră. Da, piscina e acolo pentru tine la orice oră. Ador chestia asta la o cazare.

Mă trezesc din dorință și visare pentru că am ajuns. Costin parchează Ford-ul Kuga și totuși nimeni nu se dă jos. Nu s-a terminat piesa. I won’t be your sugar daddy. Ba chiar mai intră un Imagine Dragons și pe final evident că Tranquila nu poate lipsi. Moment în care îmi aduc aminte ce norocos sunt că am ajuns aici.

Cum? Cu Foto Union și inițiativa lor genială de a continua Tabăra Foto pentru Bloggeri cu o ediție special Instagramată. Și nu oriunde ci în Grecia, Thassos. Pe insulă cu smartphone-urile oferite de Samsung. Așa că am aplicat la concurs cu postul ăsta și am câștigat un loc alături de alți 15 bloggeri super faini. Toată gașca vi-o prezint în continuare:

1. Costin Socrate Cocioabă
2. Alexandru Aristotel Negrea
3. Cosmin Zenon Tudoran
4. Anca Epicur Duma
5. Ruxandra Democrit Melinte
6. Dan Anaximandru Dragomir
7. Radu Aristip Bădoiu
8. Cristian Heraclit Şuţu
9. Maria Cristina Melissos Gânj
10. Oana Andreea Gorgias Baba
11. Alexandru Philolaos Damian
12. Lori Anaximene Alexe
13. Toma Xenofan Nicolau
14. Andreea Parmenide Burlacu
15. Carmina Leucip Niţescu
16. Ariel Pitagora Constantinof

Ce-i cu numele intermediare? Ne-am dus să descoperim măsura tuturor lucrurilor și anume omul, deci anume pe noi înșine. Pot să spun că insula asta a avut un efect în descoperirea propriului eu mai mult decât orice alt om. Așa că plecat-am la drum într-o zi frumoasă de duminică cu vaca verde nerăbdătoare drept în față.

Bine, înainte de asta ne-am întâlnit la F64, care nu doar ne-au sponsorizat cu premii dar și cu găzduirea noastră în cafeneaua lor faină încât să ne cunoaștem, iar Samsung să ne prezinte noul Galaxy S4 pe care aveam să-l câștig la finalul taberei prin sponsorizarea celor de la Cosmote. Toți cei din tabără am primit din partea Samsung telefoane S4 încât să fotografiem totul cu un telefon și să Instagramăm pozele. Dacă vreți să vedeți cele peste 1500 de fotografii făcute în 8 zile pe insulă urmăriți hashtagurile #tfb4 #puncteoriunde #galaxys4 #cosmotfb4 #fordtrip #pixelpedia și #domeniilevanjumare pe Instagram. Sau chiar contul meu. Daca n-aveți Instagram nu-i nici o problemă. Anca s-a gandit la asta și puteți da click aici pentru a vedea online toate fotografiile postate și care vor mai fi postate căci încă nu ne-am liniștit. Knock yourself out!

După ce mi-am luat și kit de snorkeling și sandale de urcat pe munte și mapuci de plaje pietroase mi-am făcut rapid și pe ultima sută de metri băgăjelul și am pornit la drum în mașinile oferite de Ford cu generozitate. Marea mea problemă era muzica din mașină. Ce naiba facem, citește cd-uri cu mp3-uri? Care-i șpilu? Cum băgăm muzică? Ei bine, când vă luați un Ford asigurați-vă ca are mufă USB. Căci mufa aia citește orice, inclusiv Ipod-urile. Controlul este preluat de consola centrală a mașinii ceea ce face mult mai confortabil condusul.

Fordul Kuga în care mi-a șezut fundul 8 zile cât am mers e foarte fain. Eu nu sunt obsedat de motorizare și detalii tehnice atât de mult dar îmi dau seama când o mașină are putere și se ține bine dar relaxată în curbe. Lumina de pe bord e foarte mișto. Combinația de albastru cu alb e liniștitoare. Butoanele sunt la îndemână. Mai nasol e cu tehnologia. Se mai întâmplă să oprești motorul și să uiți un geam deschis, motiv pentru care trebuie să pornești motorul pentru că n-ai cheie de contact ci doar butonul de Start/Stop. Dar asta nu înseamnă nimic pe lângă locul generos pe care îl ai în mașina asta. Și arată și bine ”sărăcia”.

Cei de la Ford au făcut o chestie foarte mișto. Ne-au oferit câte o mașina din fiecare gamă. Un Fiesta care poate fi oricui accesibil, un BMax pentru familiști să zicem, un Kuga pentru cei care… știm noi și un Transit pentru pasageri. All in one, a fost bine.

Drumul până la noi la Greția a fost liniștit. Ne-am mai oprit pe la un popas, am mai mers în ”coloană” vreo 20 de secunde, am mai stat după Transit-ul limitat la 120 la oră, ne-am mai pierdut, am mai băgat un KFC în Sofia, de-astea tradiționale. Asta până când am ajuns la Feri Botul care să ne ducă până-n Thassos și am conștientizat lumina aia mișto și atmosfera tipic sudică. E ceva cu sudul Greciei, Croației, Italiei în special, ceva ce nu poate fi comparat cu nimic altceva. Brusc te liniștești și începi să înțelegi viața. Și bagi așa o cafeluță rapid până pleacă barca. Asta pentru că pe ferry dă-i și bagă rapid poze. Vin turiștii, vin pescărușii să-ți halească pufuleții din mână, Cristi urlă la mine: Lasă DSLR-ul, scoate telefonul!!!, dă târcoale, vezi ce unghi n-a surprins nimeni, du-te și stai acolo, uite ce mișto stă Anca, asta până iese căpitanul și ne vede disperați și ne invită în cabina de control, moment în care ne simțim extrem de importanți și cu greu ne mai revenim cu picioarele pe pâmânt… sau țărm.

Dar din momentul în care am pășit pe insulă lucrurile s-au schimbat cu totul. Timpul se scurge altfel, oamenii sunt altfel, te transformi și tu la rându-ți. Care-i graba? Nici una! Doar te simți bine și te bucuri de ce vezi în jurul tău. Planul era simplu, vizitarea tuturor plajelor posibile iar prima oprire dacă-mi aduc eu bine aminte a fost chiar Marble Beach. Nume oferit la propriu căci e o carieră de marmură în zona plajei. Pietricele albe marmurate dau o nuanță turcoaz apei și asta te face să te simți ca în paradis. E de preferat în extra sezon căci rar dai peste cineva aici. Plaja e pustie, nu vezi nici un șezlong, bar, muzică sau mai știu eu ce. Doar tu și insula. Bine, și vreo 16 bloggeri care mai de care cu telefoanele pozând același iaht care plutește deasupra apei.

Vă spuneam că oamenii pe insulă sunt altfel. Asta pentru că n-au unde să fugă. Sunt plăcut resemnați și foarte liniștiți. Nicidecum nu pare că țara e într-o situație economică dezastroasă. Cine spune asta? La noi în insulă totul e bine și frumos. Ia un loc, cu ce te servesc? Niște pâine cu ulei de măsline și condimente aduc eu din partea casei.

Străduțele sunt destul de pustii. Casele modeste, altele dărăpănate. Dacă te îndepărtezi de terase și restaurante dai peste o mare de liniște. O pisică din miile de pisici de pe insulă se întinde liniștită la soare, un cuplu de bătrâni stă pe terasă și salută trecătorii în liniște, un motor prăfuit și plin de pânze de păianjen trădează faima de odinioară prin coiful aplicat pe rezervor, străduțele au rolul de a te pierde cu totul acolo, câteodată te întrebi dacă e vreo logică în tot dar apoi mergi mai departe.

Și da, am mâncat. Ca porcu. Am zis că bag cură de slăbire, dau jos țâțicile, burta, tot. De undeee, dă-i și bagă tot ce găsești de mâncare. Cum să vă zic, grecii nu te stresează cu invitațiile. Nici măcar nu-ți cer bani pe șezlong pe plajă. Te lasă să te așezi fără să-ți ceară ceva. Asta pentru că știu că o să ți se facă sete. Și o să comanzi un suc de portocale, un ceai rece, o bere, un cuba libre. Și e ok dacă îți comanzi doar o băutură, pentru că o să ți se facă iar sete, ba chiar foame și o să te așezi confortabil la terasa lor umbrită unde o să te umpli în gură de niște Octopus Balls. Mda, sunt doar chiftele din carne de caracatiță deși ne-așteptam toți să vedem niște cojones de toată frumusețea acvatică.

Bancpost, unul dintre sponsorii noștrii, a fost cu ochii pe noi toată săptămâna și s-a plimbat cu noi alături de pozele noastre postate pe Instagram. Și pentru asta ne-a hrănit. Și ne-a hrănit bine de tot. Dacă nu mă înșel măcelul a avut loc la Beautiful Alice din Aliki unde mai aveam un pic și chemam salvarea inexistentă. Poți să mănânci orice. Eu cum la carne am renunțat în proporție de 90% am decartat brânză la greu. Poți să încerci feta la grătar, fiartă, cu condimente, simplă în salata grecească sau recomand chiar un mix de brânzeturi la cuptor într-un bol de lut. Nu pot să vă spun cum se cheamă pentru că pentru același produs fiecare restaurant are altă denumire. Și ca să mă înțelegeți, în penultima seară în Thassos nu știam ce drac de brânză să mai comand. Așa că văd în meniu nu știu ce mega specialitate de Yellow Cheese (după 32 de ani am aflat că așa se zice la cașcaval). Avea nu știu ce pesmet, trasă în condimente, întoarsă pe toate părțile, ce mai, asta era. Ospătarul mi-a trântit în față niște bulete de cașcaval ca alea de la Metro. Așa că nu vă încredeți în denumiri dar în mâncare da, pentru că este foarte bună. Oriunde! Ah, ah, ah! Și să nu uitați! Iaurt cu miere și nuci la final. Dacă nu, ați venit degeaba acolo. Iar eu nu mai vorbesc cu voi.

Ah, și am salvat și o broască țestoasă din mijlocul străzii după un binemeritat shooting.

Bine, am mai hărțiut-o eu un pic după aia ca să mă amuz de viteza cu care-și trăiește viața.

Trebuie doar să te întrebi dacă poți trăi pe o insulă. Dacă tot ce ai tu nevoie e doar liniștea oferită de insulă, de cafeluța băută pe terasa din port sau plajă, de ambarcațiunile care se leagănă neîncetat în port, de soarele care te mângâie blând, de istoria care se regăsește într-un amfiteatru antic, de străduțe întortocheate. Eu cred că aș putea să mă retrag aici pe final. Pare locul ideal unde să te regăsești și să realizezi măsura tuturor lucrurilor.

Până una alta, mai avem timp de plajă. Iar plaje sunt destule. Câteva care ar trebui să le probați musai le vedeți mai jos în niște panorame făcute cu Samsungul. Și clipuri încărcate de pe telefon direct în contul de YouTube.

Cum vă spuneam, Marble Beach is a must. E un paradis în miniatură. Drumul până acolo e destul de dificil deoarece e drum de camioane ce duce către carieră. Nu uitați să închideți geamul dacă nu vreți să vă umpleți de praf. Dar odată ajunși acolo vă asigur că nu vă mai lipsește nimic. Poate doar mapucii de plaja. Pietrișul vă poate transforma într-o little crying bitch și vă puteți pierde aspectul de macho. 

Cam așa arată Marble Beach la răsărit. Gândițivă că pe o insulă puteți vedea atât cum răsare soarele din mare dar și cum apune. Nu trebuie decât să dați ocol 🙂

Un alt loc ce nu trebuie ratat este Giola. E o piscină naturală unde poți să-ți recapeți statutul de macho sau să dimpotrivă. Sa ajungi o little scared shitless crying bitch. Asta pentru că de aici poți să te arunci de la înălțimi destul de mari și poți să-ți învingi multe temeri pe care le aveai înainte. Chiar și așa, e un loc ce merită vizitat și testat.

Dacă sunteți însă pe stilul Mamaia, Thassos-ul vă oferă și așa ceva. Paradise Beach sau Golden Beach sunt locații foarte faine care depășesc cu mult nivelul Mamaia dar e o plaja generoasă care acoperă gusturile tuturor. Ah, și munții care nouă ne lipsesc cu desăvârșire.

Ferryboat-ul o să vă lase în Thassos, chiar în orășelul Thassos dar să nu-l ocoliți căci aici o să găsiți locul unde ați putea trăi. Căutați și Beach Bar Island căci e singura terasa unde netul a rupt, ne-a suportat pe toți cei 16 bloggeri, nu gustă muzică grecească ci dimpotrivă, iar plaja o fi ea mică dar e foarte draguță. Ultima zi din tabără acolo mi-am petrecut-o și n-am regretat deloc. A fost unul din locurile preferate.

Iar acum sunt de-a dreptul extenuată. Mă duc să mai fac un pic de plajă în memorie. Asta până când voi descoperi alte locuri faine care merită aflate.